La data de 6 martie 1945, sub presiunea militară sovietică, are loc instaurarea guvernului condus de Petru Groza, acest lucru însemnând practic instaurarea la putere a regimului comunist în România. Totul a început în ianuarie 1945, atunci când liderul Partidului Comunist din România, Gheorghe Gheorghiu-Dej, este chemat la Moscova și împreună cu Ana Pauker merg la Stalin, care le trasează instrucțiuni clare pentru acapararea rapidă a puterii din România, respectiv controlul ministerelor cheie și anume armata, internele și administrația publică.
Tânărul rege Mihai I și guvernul condus la acea dată de generalul Nicolae Rădescu asistau neputincioși la preluarea în forță a țării de către Uniunea Sovietică, asta în timp ce tancurile Armatei Roșii erau scoase pe străzile Capitalei, ori de câte ori o acțiune a comuniștilor se încerca a fi blocată de autoritățile române. La finalul lunii februarie 1945, comuniștii decid să aplice lovitura finală vechilor structuri democratice ale țării și convoacă la București, pentru ziua de 24 februarie, un miting împotriva guvernului Rădescu. Astfel, câteva mii de simpatizanți comuniști, conduși de Ana Pauker, vin în piața din fața Guvernului şi a Palatului Regal pentru demonstrații contra guvernului Rădescu.
Cu această ocazie sovieticii pun la cale o diversiune, trag câteva focuri de armă în mulțime, omoară câțiva oameni şi apoi îl acuză pe prim-ministru Rădescu că a dat ordin armatei să tragă în populație. În acest context favorabil, sovieticii decid să înlocuiască guvernul, așa că adjunctul ministrului sovietic de externe, Andrei Vâşinski, este trimis în București pentru a-i cere regelui pe un ton ultimativ demiterea lui Rădescu şi înlocuirea acestuia cu Petru Groza. După ce regele a cerut un răgaz de gândire, Vâşinski se va întoarce a doua zi şi va bate cu pumnul în masă, încercând să-l intimideze pe tânărul rege.
Deși era clar că era vorba de un șantaj şi o lovitură de forță din partea sovieticilor, regele rămâne calm şi face un ultim apel la americani, cerându-le să ia legătura cu partea sovietică, să încerce să stabilizeze situația și să nu-l forțeze să desemneze un premier comunist ce nu este dorit de popor. Însă replica reprezentantului S.U.A. la București va fi una mai mult decât convingătoare, acesta spunându-i regelui că „nu vrea să-şi bage degetele în ciorba politică românească”. După această replică a reprezentantului american, se contura clar certitudinea că România intrase deja sub sfera de influență a Uniunii Sovietice, iar acest lucru se întâmplase cu doar câteva săptămâni înainte, când la Conferința de la Yalta, avusese loc împărțirea sferelor de influență între marile puteri ale lumii.
Aşa că, în faţa tancurilor sovietice, care patrulau pe străzile Bucureștiului, cu o serie de instituții ale statului controlate de comuniști şi fără nici un aliat occidental care să-i fie alături, regele Mihai va fi obligat să îl desemneze ca premier pe Petru Groza, iar acest prim pas odată făcut, comuniștilor nu le-a fost greu ca în următorii ani să preia controlul total al ţării și să facă din Romania un stat subordonat Uniunii Sovietice.
Sursa Lecția de istorie
