Eram pe cale să adorm sau poate chiar adormisem, oricum, era târziu, lumina era stinsă, afară era întuneric și eu stăteam în pat, sub plapumă, când a început să zbârnâie telefonul. Nu se mai oprea odată și eu am sărit din pat și am ridicat receptorul, iar până să aflu cine mă suna prin minte mi s-au derulat cele mai sumbre scenarii, pentru că la ora unu noaptea nimeni nu te caută ca să-ți dea o veste faină. Era Jenea.
