Stăteam cu ochii ţintiţi spre cele două ferestre intens luminate, din aripa dreaptă a etajului patru, şi mai că nu răsuflam. Pitit după un copac, un copac din vârful dealului, un copac masiv, mă ițeam din când în când de după trunchiul său îngheţat şi înzăpezit și mă holbam la alea două ferestre din blocul din vale, de unde se filtra o lumină gălbuie.
