Era în decembrie 1988, aveam douăzeci şi doi de ani şi încă nu întâlnisem niciun om din România în carne şi oase şi treaba asta mă frustra şi îmi crea un complex de inferioritate în faţa lui Gioni, a lui Ghenură şi a Creţosului, care nu numai că i-au văzut, dar au şi stat cu ei de vorbă. Stăteam adunaţi ciotcă în jurul lui Gioni, în garajul lui din fundul curţii, aşezaţi pe nişte buşteni şi zăngăneam din pahare.
