În urmă cu trei luni, generalul Serghei Surovikin a fost ales de Kremlin să preia conducerea invaziei rusești în Ucraina, devenind comandantul operațiunii, și preluând controlul într-un moment în care forțele ruse fuseseră recent forțate la o retragere majoră și se aflau în pragul alteia noi.
Lăudat de naționaliști și de criticii ruși duri ai comportamentului armatei ruse, Surovikin a marcat promovarea sa ordonând o campanie de bombardare violente a infrastructurii energetice a Ucrainei, lăsându-i pe ucraineni fără lumină, fără căldură și fără apă.
Un „covor” de cadavre rusești
El a retras de asemenea trupele rusești din singura capitală regională pe care o ocupaseră de la invazie, o retragere tactică care a oferit Ucrainei o victorie, dar a ajutat și la întărirea liniilor rusești.
În ultimele săptămâni, forțele ruse și luptătorii faimoasei grupări paramilitare private Vagner au început un asalt brutal pentru a captura orașele Donbas Bahmut și Soledar, cu relatări despre atacuri de infanterie în stilul Primului Război Mondial care au lăsat câmpiile acoperite cu un „covor” de cadavre rusești.
Pe 11 ianuarie, Surovikin a fost retrogradat.
Cu invazia rusă în a 11-a lună și fără vreun sfârșit palpabil la orizont, președintele Vladimir Putin a remaniat comanda militară rusă din Ucraina, înlocuindu-l pe Surovkin cu șeful de multă vreme al Statului Major al armatei ruse, generalul Valeri Gherasimov, un aliat apropiat al ministrului apărării Serghei Șoigu.
Surovikin și-a păstrat gradul, dar a fost pus adjunct al lui Gerasimov, alături de alți doi ofițeri de rang superior, mai puțin cunoscuți.
Mișcarea, care a marcat a patra oară când Putin remaniază comanda războiului, i-a surprins deopotrivă pe experții ruși și pe cei occidentali și a stârnit noi întrebări despre obiectivul Kremlinului în acest cel mai grav război din Europa de aproape 80 de ani.
„Să fi fost oare pentru că Putin era deja neliniștit de metodele lui Surovikin și de lipsa de succese, pe care el, Putin, le-ar fi arătat drept victorii poporului rus? Poate”, spune Mick Ryan, fost general al armatei australiene și analist al doctrinei militare ruse.
„E oare vorba mai mult despre politici de palat, cu ostilitatea pe față și competiția dintre armata rusă și Grupul Vagner care l-au forțat pe Putin să intervină?”, se întreabă în continuare Ryan, „sau despre faptul că Surovikin – cu o legătură directă cu Putin – devenise mai puternic în comparație cu Gherasimov?”
„Bătălii intestine, luptă pentru putere, gelozie”
Toate cele de mai sus, au sugerat unii analiști, arată spre rivalități aprinse în cercurile apropiate lui Putin, pe lângă nemulțumirea Kremlinului față de lipsa de progres de pe câmpul de luptă.
„Liderii civili îi înlocuiesc deseori pe comandanții militari când războiul nu merge bine”, e de părere Mark Cancian, colonel în rezervă al Marinei americane, acum expert militar la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.
„Gândiți-vă câți generali a schimbat Lincoln înainte de se stabili la [Ulysses S.] Grant”, spune Cancian, referindu-se la deciziile președintelui Statelor Unite Abraham Lincoln în Războiului Civil din anii 1860.
Concluzia, afirmă Dara Massicot, expertă în chestiuni militare rusești la RAND Corporation, un think tank american, e că „cel mai competent comandant de rang înalt” al Rusiei a fost înlocuit cu unul „incompetent”, ceea ce dă de înțeles că au existat mai mulți factori în spatele acestei remanieri.
„E o poveste care le are pe toate: bătălii intestine, luptă pentru putere, gelozie”, spune Massicot într-o postare pe Twitter.
Invazia din Ucraina merge prost din toate punctele de vedere pentru Moscova. Oficialitățile occidentale spun că numărul pierderilor suferite de Rusia - soldați uciși sau răniți - se apropie de 100.000. (Ucraina a suferit pierderi similare, conform estimărilor occidentale.)
Și apoi a venit toamna
Pe câmpul de luptă, armata rusă au eșuat în obiectivele ei inițiale: să cucerească rapid Kievul, să răstoarne guvernul președintelui Volodimir Zelenski și să convingă armata ucraineană să se predea. Cel mai mare succes al lor din primele luni a fost cucerirea portului Mariupol, de la Marea Azov, la sfârșitul lunii mai.
Chiar și după reorganizarea structurii de comandă în timpul verii și după regruparea unităților din regiunea estică Donbas, forțele ruse nu au reușit să obțină câștiguri majore în afară de capturarea orașelor Severodonețk și Lisiceansk din regiunea Luhansk, în iunie.
Și apoi a venit toamna.
Trupele ucrainene, întărite de armament nou occidental puternic, au uimit forțele ruse, înaintând în regiunea Harkov la nord și vest de Donbas, și cucerind nodul feroviar Lîman din regiunea Donețk.
În haosul de pe câmpul de luptă, Kremlinul a schimbat mai mulți generali de vârf, inclusiv pe unul, generalul Aleksandr Lapin, care fusese criticat zdravăn de naționaliștii conservatori, inclusiv de liderul cecen Ramzan Kadîrov și de fondatorului firmei de mercenari Vagner, Evgheni Prigozhin, pentru pierderea orașului Lîman.
La sfârșitul lunii septembrie, Putin a anunțat mobilizarea a zeci de mii de rezerviști ruși și a altor militari, o mișcare văzută ca o recunoaștere a faptului că armata Rusiei avea nevoie de mai mulți oameni.
Pe 8 octombrie, Putin l-a numit pe Surovikin (care-și câștigase în urmă cu șase ani o reputație de brutalitate lipsită de sentimente la comanda forței expediționare ruse din Siria) primul comandant al tuturor forțelor ruse din Ucraina. Promovarea sa a fost salutată de Prigojin și dealții.
La două zile după numirea sa, Surovikin a dezlănțuit primul din numeroasele baraje de rachete și drone menite să distrugă infrastructura energetică a Ucrainei -- o campanie pe care oficialitățile ucrainene și occidentale au descris-o drept terorism.
Pe 9 noiembrie, Surovkin a ordonat trupelor ruse să se retragă pe malul de est al râului Nipru, oferind Ucrainei o recucerire triumfătoare a orașului Herson. Deși criticată de conservatorii intransigenți de la Moscova, retragerea a fost văzută ca o manevră tactică perspicace a lui Surovikin, deși una pe care Rusia ar fi preferat să o evite.
O decizie cu o astfel de importanță simbolică a fost cel mai probabil susținută de Putin, ceea ce înseamnă că în acel moment Surovikin avea încrederea lui.
Mai puțin acum, se pare.
Este a patra schimbare făcută de Putin de la lansarea invaziei pe 24 februarie. O parte din vina pentru eșecurile inițiale ale Rusiei în primele luni ale invaziei a fost lipsa unui comandament unificat pentru întreaga operațiune.
Unii observatori au spus că noul post al lui Gherasimov ar putea fi un „măr otrăvit”
În aprilie, generalul Aleksandr Dvornikov a devenit șeful comandamentul general al operațiunii. Două luni mai târziu a fost înlocuit de generalul Ghenad Jidko, până la numirea lui Surovikin în octombrie. Dar până la numirea lui Surovikin, spun analiștii, nu a existat un singur comandant unificat.
„Acest lucru nu este unic pentru Rusia”, spune Cancian. „Armatele fără o experiență recentă de luptă la nivel înalt nu știu ce înseamnă o conducere superioară de calitate când se confruntă cu provocările unui război intens”.
Înainte de invazie, noul superior direct al lui Surovikin, Gherasimov -- șeful Statului Major General de mai bine de un deceniu -- era considerat un strateg stăruitor și impasibil. Mai important este, poate, că e un aliat al lui Shoigu, a cărui conducere la ministerul Apărării a fost luată în râs de criticii conservatori soliciți, dar care este un confident apropiat al lui Putin.
„„Până să înceapă războiul, Gherasimov era considerat unul din cei mai buni teoreticieni ruși din era modernă. Dar reformele lui nu au avut ca rezultat succese strategice sau pe câmpul de luptă. E puțin probabil ca prezența lui pe câmpul de luptă să schimbe lucrurile”. a spus Mick Ryan, fost general al armatei australiene, acum analist al doctrinei militare ruse.
Unii observatori au spus că noul post al lui Gherasimov ar putea fi un „măr otrăvit” -- dându-i comanda într-un moment în care forțele din ce în ce mai bine înarmate ale Ucrainei sunt nerăbdătoare să lanseze noi contra-ofensive, într-un moment în care se așteaptă ca victimele rusești să crească și veștile proaste îi vor trebui comunicate comandantului suprem al Rusiei, Putin.
„Gherasimov va conduce probabil o structură de comandă dezorganizată, afectată de eșecuri endemice, persistente și auto-induse, pe care el însuși le-a pus în mare parte în mișcare din poziția pe care o avea înainte de invadarea Ucrainei”, a afirmat Institute for the Study of War pe 11 ianuarie.
„Au pus oare Putin și Șoigu în sfârșit laolaltă toate elementele pentru a-l face pe Gherasimov țap ispășitor pentru toate eșecurile din război?”, se întreabă analistul australian Mike Ryan.
Mercenarii Vagner și ministerul Apărării
Serghei Markov, un analist politic apropiat de Kremlin și susținător ferm al războiului, susține că remanierea conducerii militare ruse din Ucraina va avea însemna puține modificări operaționale, iar Surovikin va rămâne comandantul principal pe teren, în timp ce Gherasimov va rămâne la Moscova.
Markov a mai spus că decizia a fost determinată de succesul mercenarilor Vagner, care au jucat un rol cheie în capturarea orașelor Mariupol și Severodonețk și au acum un rol major la Bahmut și Soledar. Aceste eforturi au fost însoțite de o prezență tot mai publică a lui Prigojin.
„Numirea lui Gherasimov în funcția de comandant al forțelor [rusești] a avut loc datorită succesului Vagner”, a spus Markov într-o postare pe Telegram. „Eficacitatea militarilor Vagner în aceste bătălii s-a dovedit a fi mult mai mare decât aceea a trupelor obișnuite.”
Începând cu 12 ianuarie, Prigojin, Kadîrov și alți critici vehemenți ai lui Șoigu sau ai progresului războiului au fost în mare parte tăcuți, fără prea multe comentarii spinoase care au ajutat la înlăturarea alți ofițeri, cum a fost cazul lui Lapin.
Șoigu/Gherasimov vs. Surovikin/Prigojin
Și pentru ca drama să capete mai multă vigoare, alți experții susțin că avem de-a face cu o luptă pentru putere de culise între două facțiuni politice, cu Șoigu și Gherasimov pe de-o parte și Surovikin și Prigojin pe de alta.
„Ca om ce nu e de profesie militar și ca unul care nu înțelege cum să salveze toată afacerea, Putin șovăie între ei”, spune pe Twitter Tatiana Stanovaia, analistă a scenei politice rusești.
Disputa politică a fost un factor major în remanierea conducerii militare rusești din Ucraina, menită să-i susțină pe Șoigu și pe Gherasimov, în ceea ce s-a spus că e rivalitatea lor cu Surovikin, Prigojin și alți cosnservatori, spune Institute for the Study of War:
„Promovarea lui Gherasimov este probabil, în parte, o mișcare politică de a slăbi influența” conservatorilor și a criticilor ministerului Apărării „și un semnal pentru Prigojin și alții să-și reducă criticile față de minister”.
„Este doar un joc pentru public”
Forțele Rusiei s-au confruntat cu un alt dezastru, mai recent, pe câmpul de luptă în ajunul Anului Nou, când trupele ucrainene au atacat o cazarmă improvizată din regiunea Donețk, unde ministerul rus al Apărării susține că 89 de militari ruși au fost uciși, iar Kievul spune că numărul acestora ar putea fi de câteva sute.
Roman Svitan, ofițer ucrainean în rezervă și comentator pe teme de apărarei, e de acord că schimbarea conducerii operațiunii militare ruse din Ucraina nu va aduce nicio schimbare substanțială - cu excepția faptului că responsabilitatea pentru orice înfrângere sau retragere viitoare, sau pentru alte știri negative va cădea de acum încolo pe umerii lui Gherasimov.
„Tocmai l-au scos pe [Surovikin] din spațiul informațional”, a spus Svitan pentru Current Time, adăugând că generalul „nu a fost retrogradat și nu a căzut nicăieri. Este doar un joc pentru public”.
