Pe 28 septembrie, Statele Unite și NATO vor organiza pentru a doua oară luna aceasta o reuniune a celor circa 50 de state care furnizează ajutor militar Ucrainei (cele 30 de țări din NATO și încă 20 care sprijină militar și în mod deschis Kievul, precum Georgia, de pildă, sau cele două țări anterior neutre, care se vor alătura curând Alianței ca membri efectivi: Suedia și Finlanda).
Prima reuniune a avut loc pe 8 septembrie, în Germania, la marea bază militară de la Ramstein. Nu încape nici o îndoială că la viitoarea reuniune, cei 50 de participanți își vor reînnoi angajamentele și promisiunile făcute armatei ucrainene, mai ales în lumina recentelor succese ale acesteia. Cu toate astea, cu toate bunele intenții afișate, este de prevăzut că nimeni nu va recunoaște public că un anume tip de armament deja promis nu va fi niciodată livrat.
La Ramstein, participanții au fost primiți direct de șeful Pentagonului Lloyd Austin și de generalul Mark Milley, șeful de Stat Major Interarme al Statelor Unite. Fără nicio ezitare, toți participanții au fost de acord că războiul va mai dura multă vreme și că «ajutorul militar pe termen lung» acordat Ucrainei trebuie să continue.
Este drept că bilanțul în acest moment se arată impresionant: America a livrat deja echipament în valoare de 14,5 miliarde de dolari, urmată - de foarte departe - de Germania, Marea Britanie, Polonia și Franța. Anumite cereri precise ale Kievului sunt însă respinse, chiar și unele pentru care răspunsul a fost inițial pozitiv.
În primul rând, Volodomir Zelenski insistă ca Ucrainei să i se furnizeze mai multe zeci de avioane de luptă de fabricație sovietică - Suhoi și Mig - aflate încă în dotarea mai multor state estice din NATO și pe care ucrainenii știu să le piloteze și să le întrețină. Cu toată insistența Washingtonului, însoțită de generoase stimulente financiare, Polonia și țările baltice ezită să facă acest pas, care ar risca să le pună în conflict direct cu Rusia lui Putin.
Dar nu e vorba numai de vechi avioane de luptă sovietice: Germania refuză de asemenea să livreze Kievului tancuri de tip Leopard 2. Este ceea ce constată în permanență și presa germană, în legătură cu ezitările guvernului premierului social-democrat (SPD) Olaf Scholz. Cum o rezuma în luna mai deja Frankfurter Allgemeine Zeitung: «SPD justifică refuzul de a trimite tancuri germane Marder și Leopard în Ucraina prin necesitatea obținerii unui acord informal din partea NATO. Pentru mulți însă, asta e doar o scuză facilă.»
La fel, Washingtonul refuză să ofere avioanele de luptă F-15 sau F-16 pe care le cere în permanență Zelenski.
La Ramstein, SUA si aliații au decis și să creeze un fond de finanțare militară comun, de care să beneficieze nu doar Ucraina, dar și alte 18 state europene.
Rămâne însă acest fapt indiscutabil: experții și strategii NATO au descoperit, cu ocazia fulgerătoarei contraofensive ucrainene, că armata rusă se află într-o stare mult mai gravă decât se credea. Intendența, mai ales. Un exemplu: pentru a compensa pierderile de tancuri moderne T-72, Statul Major rus a repus în funcțiune o serie de foarte vechi tancuri T-62, care fuseseră trimise la casare în urmă cu mai bine de un deceniu.
Nici industria armamentului nu poate furniza munițiile necesare într-un asemenea ritm, motiv pentru care Moscova a recurs la Coreea de Nord pentru a obține milioane de proiectile… ba chiar va primi din China copii ale faimoaselor pistoale-mitralieră kalașnikov rusești.
