Liderii din UE au decis să acorde statut de candidate la aderare Ucrainei și Moldovei. Georgiei i-au spus că mai trebuie sa facă reforme.
Este un „moment istoric”, a anunțat pe Twitter președintele Consiliului European, Charles Michel, la Bruxelles, joi seara, 23 iunie, acordarea în unanimitate, de către cei 27 de lideri europeni, a statutului de „candidat” la aderarea la UE Ucrainei și Republicii Moldova.
„Felicitări @ZelenskyyUa şi @sandumaiamd, precum şi popoarelor şi . Viitorul nostru este împreună”, a mai scris Charles Michel.
Președinta moldoveană Maia Sandu a reacționat imediat, spunând că R. Moldova este recunoscătoare și hotărâtă să facă reformele necesare.
Anunțul a venit după ce în cursul zilei de joi 23 iunie Parlamentul European a aprobat, la rândul său, în plenară, acordarea statutului de candidați la UE Ucrainei și Moldovei.
Cu 529 de voturi pentru, 45 de voturi împotrivă și 14 abțineri, Parlamentul a adoptat joi o rezoluție prin care le cere șefilor de stat sau de guvern - care își țin summitul astăzi și mâine la Bruxelles - să acorde „fără întârziere” Ucrainei și Republicii Moldova statutul de candidat la UE. Liderilor li se cere să facă același lucru și cu Georgia „odată ce guvernul de la Tbilisi a îndeplinit” prioritățile și reformele indicate de Comisia Europeană.
Procesul aderării: mulți ani de negocieri, fără un termen precis
Celelalte țări care au statutul de „candidate” sunt actualmente Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Turcia.
7-8 ani de negocieri a fost până acum durata medie a negocierilor de aderare, după primirea statutului de candidat.
Desigur, se poate imagina că cei douăzeci și șapte ar putea crea o „procedură specială”, așa cum o cere Zelenski. Dar chiar și așa, UE este atât de complicată încât procesul tot ar fi foarte lung: negocieri între statele membre, acord unanim, ratificare a reformei tratatului de către Parlamentul European și de către cele douăzeci și șapte de parlamente naționale (sau prin referendum).
Negocierile de aderare se duc pe capitole
Negocierile, odată începute, se duc pe capitole, pe sectoare ale economiei, circa 30 cu totul. Negocierile cele mai complicate sunt în general cele din agricultură, siderurgie şi textile.
Nu toate capitolele sunt obligatorii. Moldova, de pildă, nu are pescuit marin.
Se pot ivi însă și piedici neașteptate din partea altor țări. Până în 2013, de pildă, negocierile cu Croația fuseseră blocate vreme îndelungată de micuța Slovenie, membru in UE din 2004, care avea o serie de dispute cu Croația, moștenite din perioada iugoslavă. Slovenia are un drept de veto, ca toți ceilalți membri, in chestiunea extinderii, si a căutat sa obțină de la Croația cat mai multe concesii, in special un coridor lărgit in apele teritoriale din zona peninsulei Istria si in chestiunea unor fonduri blocate într-o fosta banca iugoslavă încă de la declanșarea războaielor din Balcani.
În sfârșit, există actualmente un consens tacit printre membrii UE că odată cu primirea Croației în 2013, acum aproape un deceniu deja, extinderea UE se va opri, cel puțin pe termen mediu.
