Serviciul poștal în Moldova a apărut concomitent cu formarea Principatului ca stat, din cauza nevoii de a transmite poruncile voievozilor în cele mai îndepărtate puncte ale țării.
Curierii domnești erau numiți „olaci" sau „olăcari". Căile poștale erau numite „cai de olac", iar carele poștale erau numite „olace". Responsabil de poșta domnitorului era al treilea logofăt, care în secolul al XVI-le
