Spre ultimii doi-trei ani ai lui Ceauşescu, în armată, la Sighetu Marmaţiei, unde păzeam graniţa de invazia sovietică, am aflat despre un ţinut fabulos - Serbia - de la colegii mei din Banat care primeau de-acasă borcane cu untură de porc, pe care o întingeau pe pâinea de la cantina regimentului. Când m-am „liberat”, cum se zicea, auzind poveştile lor, m-am dus să-mi cumpăr blugi de la Timişoara. De la Galaţi la Timişoara e drum lung, dar când ai 19 ani, nu e greu să fii prost. Atunci am pierdut primii mei bani, şi ultimii, la jocurile de noroc, la alba-neagra. Dar m-am ales cu o pereche de blugi mişto, aduşi din Serbia, Levi’s, marca mea preferată de blugi şi azi.
