Convenția Snegur – Elțîn, lecții după trei decenii
Din momentul semnării Convenției, părțile în conflict se angajau să înceteze imediat focul și să retragă trupele, tehnica de luptă și armamentul pentru a crea o zonă de securitate.
Controlul asupra acestei zone trebuia să fie exercitat de o Comisie Unificată de Control, formată din reprezentanții a trei părți participante la procesul de reglementare, adică, ai Chișinăului, Moscovei și ai Tiraspolului.
Prin documentul semnat de cei doi șefi de stat cu 30 de ani în urmă s-a pus capăt vărsărilor de sânge în zona de conflict și s-a format un mecanism tripartit care să supravegheze menținerea păcii pe malurile Nistrului.
Rolul Convenției în reglementarea transnistreană
Nerecidivarea ostilităților militare în toți acești 30 de ani poate da o notă pozitivă mecanismului tripartit de control, mai ales că părțile la conflict, în primul rând autoritățile de la Chișinău, s-au pronunțat în favoarea soluționării pașnice a diferendului, deși în cadrul Comisiei Unificate de Control reprezentanții Republicii Moldova nu rareori s-au confruntat și se confruntă și astăzi cu o complicitate ruso-transnistreană perfect sincronizată și, practic, instituționalizată.
După încetarea focului și dezangajarea trupelor, un alt pas a fost retragerea unităților Armatei a 14-a de pe teritoriul Republicii Moldova în teritoriul Rusiei, în stânga Nistrului rămânând depozitul imens cu muniții de la Colbasna, aflat și azi sub paza unor trupe ruse.
Convenția a vizat, în fond, stingerea conflictului armat, nu și reglementarea diferendului, în sine, care necesită o abordare mult mai complexă. Este de remarcat că prin instituirea Comisiei Unificate de Control alte două țări vecine, Ucraina și România, implicate în discuțiile privind aplanarea conflictului armat, au fost îndepărtate de la luarea deciziilor, iar autoritățile de la Chișinău, rămase singure, se vor pomeni într-o situație de neinvidiat, mai ales în primii ani de după încetarea confruntărilor pe câmpul de luptă.
Lecțiile Convenției Snegur – Elțin după 3 decenii
Războiul de la Nistru și Convenția Snegur-Elțin au scos în evidență toate slăbiciunile, în special, social-economice, politice și în materie de securitate ale Republicii Moldova.
Cu toate acestea, din 1992 încoace vulnerabilitățile de atunci n-au făcut obiectul unor preocupări serioase și n-au fost înlăturate, resimțindu-se tot mai acut astăzi în contextul războiului din Ucraina. Neînsușirea lecției dramatice de acum 30 de ani comportă riscul repetării trecutului, în niște circumstanțe mult mai grele și mai imprevizibile.