În mai multe rânduri, la finele lunii mai şi în iunie 1919, premierul român Ionel Brătianu a evocat posibilitatea demisiei sale, nedorind a-şi vedea numele asociat cu renunțarea la unele dintre atributele suveranității naționale româneşti. Ionel Brătianu dorea să utilizeze eventualitatea demisiei și ca un factor de presiune la Conferință. Prim-ministrul român a părăsit la 2 iulie forumul păcii, nu înainte de a comunica și liderilor Conferinței „deziluzia” sa şi „gustul amar” pe care i-l lăsase tratamentul la care fusese supus la Paris. Dar ce a determinat plecarea lui Brătianu de la Paris?
