Cel puțin o dată în fiecare doi ani, mă gândesc la Parteneriatul Estic (PaE) și încerc să-l evaluez. Din Praga anului 2009 pînă la Riga de astăzi mi-am schimbat opinia de mai multe ori. Însă ceea ce am realizat este că Parteneriatul Estic poate suferi schimbări importante doar sub influența unor crize puternice. Această inițiativă s-a născut după războiul dintre Rusia și Georgia și se reformează în timpul războiului dintre Rusia și Ucraina. Mi-aș dori să văd alți factori care influențează schimbarea Parteneriatului Estic, cum ar fi implementarea reformelor. Dar pînă atunci, după cum vedem, Parteneriatul nu riscă să se schimbe în bine din cauza performanțelor statelor din PaE.
Ceea ce m-a surprins la summitul de la Riga, poate mai mult decît la altele care au avut loc anterior, este asimetria așteptărilor. O prăpastie de conștiință între PaE și UE. Furi un miliard, îi absolvesti de pedeapsă pe cei care au facilitat atacurile raider, tolerezi corupția și mergi la Riga să ceri perspectivă de aderare în declarație. Pentru UE însă, în coditiile de astăzi, continuarea logică a semnării Acordului de Asociere nu este oferirea perspectivei de aderare, ci implementarea Acordului de Asociere. Clasa politică din Moldova a avut încă acum un an o șansa mare pentru a depune cererea de aderare în 2015 - proces susținut neoficial chiar de Germania - în cazul în care rămânea consecventă în acțiunile sale și își îndeplinea promisiunile. Acest moment a fost pierdut și vor trece cîțiva ani pînă se va putea reveni la o discuție serioasă pe marginea extinderii la est.
Acum însă accentul va fi pus pe implementarea Acordului de Asociere, dar și pe fortificarea instituțiilor. Mecanismul UE de a încuraja reformele în statele Partenriatul Estic a fost bazat pe principiul „more for more” (mai mult pentru mai mult) - adică mai mulți bani și sprijin pentru mai multe reforme. Acum însă în Bruxelles se coace o nouă strategie care va fi un fel de „back to basics” (înapoi la elementele de bază) - ceea ce înseamnă că accentul va fi pus pe elementele principale de care este nevoie pentru a face reforme și în primul rînd este vorba despre instituții. Mișcarea de la „more of more” la „back to basics” demonstrează că UE nu crede în capacitatea instituțiilor de a implementa reforme și atît timp cît aceste insitutii nu vor fi consolidate, integre și independente, atît timp reformele adevărate nu vor avea loc.
Tranziția Moldovei de la statutul de „istorie de succes” la pur și simplu „istorie” în cadrul Partneriatul Estic este o demonstrație exemplară a faptului că nu există o ireversibilitate a procesului de integrare europeană. Pe lîngă eșecul clasei politice de a-și onora obligațiile luate voluntar față de UE, dar și grație nedorinței reale de a combate corupția, există și o parte a vinei de care Bruxelles-ul se face responsabil. Supra-aprecierea „istoriei de succes” și indulgența Uniunii Europene față de regresul în multe domenii au oferit posibilitatea clasei politice de a se crede invincibilă și ne neînlocuit. De a crede că UE îi va sprijini în orice circumstanțe, iar ei vor continua să șantajeze că iată, dacă UE nu sprijină „pro-europenii”, atunci mâna Moscovei…
Chiar dacă cu fiecare zi lucrurile devin mai proaste în Moldova, nu este totul pierdut. Chiar și într-o guvernare în care integrarea europena devine secundară, există loc pentru reforme prin întoarcerea la bază necesară pentru ca acestea să aibă loc - instituții. Rămâne doar să existe voiință politică.
