Solicitări de natură politică şi manifestări emoţionale s-au amestecat în atmosfera demonstraţiei, între lozinci înverşunate împotriva premierului israelian şi cererea “Aduceţi ostaticii acasă!”, scrisă pe tricouri sau bannere.
Până în prezent, 130 de ostatici, dintre care se crede că 31 au murit, sunt încă deţinuţi în Gaza, potrivit autorităţilor israeliene.
Mulţimea, formată din protestatari destul de în vârstă per ansamblu, a reunit bărbaţi şi femei obişnuiţi cu demonstraţiile de amploare care au zguduit Israelul de luni de zile pentru a protesta împotriva reformei justiţiei dorite de premierul Netanyahu. Asta era înainte de 7 octombrie, “acum un secol”, a oftat o femeie.
De atunci, atacul Hamas şi războiul lansat ca răzbunare în Fâşia Gaza de Israel au măturat totul şi au sporit furia şi disperarea manifestanţilor de la Tel Aviv.
“Suntem o ţară distrusă”, spune Ora, un psiholog în vârsta de 60 de ani.”Netanyahu şi guvernul său distrug această ţară”, adaugă Israel Alva, un fost soldat convertit în distribuitor de echipamente medicale. Peste tot, aceeaşi constatare a unui “imens decalaj” care s-a produs între popor şi guvern.”După ceea ce s-a întâmplat pe 7 octombrie, acest guvern nu poate rămâne la putere”, explică Shahi Gil, un pilot de avion în vârstă de 50 de ani.”Nu au încrederea oamenilor, motivaţiile le sunt ghidate de dorinţa lor de a se agăţa de putere, nu de ceea ce este bine pentru această ţară”, a adăugat el.”Nu avem viitor cu acest guvern şi cu acest prim-ministru. Este corupt, brutal, violent”, spune Mira Smoli, 64 de ani, cu un zâmbet blând.”Netanyahu a guvernat întotdeauna în acelaşi mod, cu această atitudine de “Nu eu sunt responsabil”, spune Shahi Gil.
Mulţi îşi amintesc că premierul Benjamin Netanyahu, acuzat de fraudă şi corupţie, va fi nevoit să se confrunte cu justiţia dacă va părăsi puterea. Alţii menţionează raportul definitiv al unei comisii de anchetă din această săptămână care a stabilit “responsabilitatea personală” a premierului Netanyahu în drama de pe Muntele Meron din aprilie 2021, când 45 de pelerini au murit într-o busculadă.
“Alegeri! ACUM! ACUM!’ ‘Ruşine! Ruşine! Ruşine guvernului”, a scandat neobosită mulţimea.
“Bibi (porecla premierului israelian) nu este interesat de evrei sau arabi, este interesat doar de el însuşi!”, a susţinut un vorbitor de la platformă.
Unii s-au pronunţat în mod deschis pentru o încetare a focului “acum”, pentru ca ostaticii să poată fi eliberaţi. Alţii merg mai departe, precum Shahi Gil:”Trebuie să găsim o soluţie cu palestinienii, nu cu Hamas, ci cu cei care sunt pentru pace sau cel puţin pentru coexistenţă”.”Nu avem de ales”, adaugă Israel Alva.”Nu ar trebui să începem un război dacă nu avem un plan politic în spate”, spune el.”Ceea ce se întâmplă în Gaza îmi sfâşie inima”, spune psihologul Ora, care ezită o clipă înainte de a se exprima în legătură cu necesitatea unui armistiţiu. Daniel Goldrich, un muzician în vârstă de 23 de ani, consideră că este “dificil” să comenteze.”Vrem întoarcerea ostaticilor şi apoi avem nevoie de pace, avem nevoie de calm”, a spus el.
Protestul a fost marcat la final de unele tensiuni cu poliţia.
