Setea Moldovei: Cum ne distrugem rîurile și de ce ne-a mai rămas prea puțin timp pentru a le readuce la viață
Cîndva, liniștea din satele moldovenești era plină de viață — era umplută de foșnetul frunzelor și de susurul neîncetat al apei. Astăzi, această liniște devine tot mai adesea o liniște moartă.
Este goliciunea răsunătoare a fîntînilor secate, unde, în locul oglinzii apei, se aude doar sunetul găleții goale lovind lutul uscat. Ne-am obișnuit să considerăm țara noastră „o grădină înflorită”, dar a