Alexandru Tănase: În timp ce bătrânul kgb-ist de la Kremlin a muncit ani întregi să strivească realitatea, Trump îi arată că realitatea poate fi, pur și simplu, luată la mișto
Astăzi, Donald Trump a încurcat Norvegia cu Danemarca. Nu ca un elev corigent care nu știe harta, ci ca unul care știe foarte bine că, dacă realitatea nu-i convine, cu atât mai rău pentru realitate.
Pentru el, Norvegia și Danemarca sunt aceeași «țară nordică», așa cum Austria se confundă cu Australia, Iranul cu Irakul, Albania cu Armenia.
În universul trumpist, Scandinavia e un mall cu trei intrări și un singur paznic: ieși din Norvegia, intri în Danemarca, dai de Suedia, nu contează — toate au aceeași temperatură, aceleași litere și aceeași vină: că nu i-au dat lui Premiul Nobel.
De aici și capodopera epistolară: mânat de o memorie râncedă, care nu reține niciodată faptele, dar ține minte perfect cine nu te-a aplaudat — Trump îi scrie premierului Norvegiei, Jonas Gahr Støre, o scrisoare plină de pretenții… adresate Danemarcei.
Iar scrisoarea sună cam așa:
„Dragă Jonas! Dacă țara ta a decis să nu-mi dea Premiul Nobel pentru Pace pentru că am oprit 8 războaie ȘI MAI MULTE, eu nu mai am nicio obligație să mă gândesc exclusiv la Pace. Danemarca nu poate apăra teritoriul ăla de Rusia sau China. Și, în general, de ce ar avea ei drept de proprietate? N-au acte, doar o poveste cu o barcă de acum sute de ani. Și noi am avut bărci. Am făcut pentru NATO mai mult decât oricine de la înființare, acum NATO trebuie să facă ceva pentru Statele Unite. Lumea nu va fi în siguranță fără Control Complet și Total asupra Groenlandei. Mulțumesc! DJT”.
De fapt, tragedia e că Trump nu confundă țări — el reduce lumea la nivel de etichetă. Nu există Danemarca, nu există Norvegia, nu există NATO, nu există suveranitate. Există doar un singur principiu, scris cu litere mari pe fruntea politicii: „MI SE CUVINE”.
Și undeva, într-un buncăr, Putin stă și se uită la spectacol ca la o lecție neașteptată. Nu-i vine să creadă că se poate și așa: fără cenzură, fără frică, fără lagăr — doar cu tupeu, cu autosuficiență și cu o semnătură aruncată peste hartă ca peste un șervețel. În timp ce bătrânul kgb-ist de la Kremlin a muncit ani întregi să strivească realitatea, Trump îi arată că realitatea poate fi, pur și simplu, luată la mișto.