Fotografia de mai sus, realizată în octombrie 1996, este una dintre puținele păstrate în Arhivele Naționale ale SUA care surprind scurtul dezgheț în relațiile dintre Moscova și Washington, care a început când URSS se apropia de colaps și s-a încheiat cu ascensiunea lui Vladimir Putin.
În decembrie 1991, Boris Elțin, viitorul președinte al Rusiei, i-a explicat secretarului de stat american, James Baker, modul exact în care sistemul de răspuns nuclear al Kremlinului ar fi activat în cazul unui atac.
Gestul surprinzător de deschidere al lui Elțin a fost urmat de o serie de concesii din partea ambelor părți, care ar fi dus la eliminarea a mii de focoase nucleare din arsenalele fiecărei țări.
Rusia și Statele Unite au convenit să reducă în mod semnificativ zecile de mii de arme nucleare pe care fiecare țară le deținea și să „de-țintească” altele. Au fost planificate vizite reciproce la instalațiile de arme nucleare rusești și americane, ca o modalitate de a menține încrederea în timp ce începea reducerea istorică a arsenalelor nucleare.
William M. Moon a fost managerul programului de securitate nucleară pentru programele Cooperative Threat Reduction în mai multe țări post-sovietice din 1992 până în 2014. El a simțit pe propria piele dezghețul uneori... înghețat al anilor 1990.
Moon a fost responsabil de organizarea a două vizite ale generalilor ruși la instalațiile americane de stocare a focoaselor nucleare. El a declarat pentru RFE/RL că, la una dintre aceste vizite, membrii delegației ruse au primit fiecare permise de acces personalizate, dar, în mod inexplicabil, vizitatorii și-au schimbat permisele între ei. Mișcarea „a generat o încălcare a securității care a determinat gărzile marine să scoată armele pentru a înconjura delegația”.
Comandantul bazei a fost „furios”, a spus Moon despre eșecul permiselor de acces. „A devenit imposibil pentru noi, cei din programul Cooperative Threat Reduction, să invităm delegații ruse să viziteze alte facilități americane”.
Amintindu-și de propriile sale vizite la depozitele de focoase nucleare din Rusia, Moon a declarat pentru RFE/RL că misiunile includeau „călătorii în camionete timp de trei sau mai multe ore, cu geamurile întunecate”. De asemenea, lui și echipei sale li s-a interzis să aibă asupra lor orice obiect metalic. „Mi-au fost luate chiar și cizmele pentru că aveau vârfuri metalice de protecție”.
Pe lângă vizitele militare la depozitele de rachete și la instalațiile de lansare ca parte a monitorizării tratatului, în anii 1990 au avut loc mai multe „schimburi de bunăvoință” între armatele ruse și americane.
La mijlocul anilor '90, relațiile dintre Moscova și Washington au început să se înrăutățească pe fondul respingerii de către ruși a extinderii NATO spre est și a implicării tot mai mari a alianței occidentale în războiul din Bosnia. Andrei Kozîrev, ministrul de Externe al Rusiei în timpul lui Elțin, i-a descris pe omologii săi americani drept „mici huligani occidentali”.
Moon spune că întâlnirile dintre armatele americane și ruse, care au început în anii 1990, au fost suspendate de Washington după anexarea Crimeii de către Rusia în 2014. Inspecțiile privind respectarea tratatului privind armele au fost întrerupte la debutul pandemiei COVID, iar apoi, a declarat Moon, „Rusia a refuzat să reia inspecțiile”.
Moon spune că, uitându-se în urmă la speranțele anilor 1990, „este profund tulburător pentru mine că, după ce am lucrat atât de strâns cu Ministerul rus al Apărării timp de aproape 20 de ani, inclusiv peste 75 de vizite în Rusia, rușii au întrerupt toate comunicațiile și au ales să lanseze un război de genocid, neprovocat împotriva Ucrainei”.
Moon a adăugat: „Am sperat că munca mea ar fi dus la reducerea în continuare a tensiunii nucleare, dar Rusia a ales agresiunea în locul cooperării”.
Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
