Summitul are loc cu o săptămână înainte ca preşedintele chinez Xi Jinping să călătorească în Rusia pentru a participa la summitul grupului BRICS şi într-un moment geopolitic turbulent, cu războaiele din Ucraina şi Orientul Mijlociu pe fundal, pe lângă tensiunile din Peninsula Coreeană şi Strâmtoarea Taiwan. În acest context, este de aşteptat ca premierul Chinei să caute să coordoneze strategii cu partenerii care alcătuiesc OCS, organizaţie fondată în 2001 de China, Rusia, Kazahstan, Kârgâstan, Tadjikistan şi Uzbekistan.
Ulterior, au mai aderat la OCS India şi Pakistan (în 2017), Iran (2023) şi Belarus (2024).
Summitul se desfăşoară în perioada 15 – 16 octombrie şi este pentru oară când Pakistanul este ţară gazdă. Summitul are loc, de asemenea, pe fondul unei creşteri puternice a măsurilor de securitate în capitala Islamabad pentru a împiedica comiterea de atacuri de către insurgenţi.
OCS este cea mai mare organizaţie din lume în ceea ce priveşte acoperirea geografică şi populaţia, acoperind aproximativ 80% din zona eurasiatică şi 40% din populaţia lumii, potrivit datelor furnizate de agenţia de stat chineză Xinhua.
Deşi membrii săi dau asigurări că nu este un bloc militar şi că OCS urmăreşte să îşi protejeze statele membre de ameninţări precum terorismul, separatismul şi extremismul, experţii consideră că obiectivul său principal este acela de a servi drept contrapondere pentru NATO.
Organizaţia nu a participat la niciun conflict militar, dar au avut loc manevre şi exerciţii de război regulate în vederea “promovării cooperării”, potrivit OCS, împotriva ameninţărilor menţionate anterior şi în vederea “menţinerii stabilităţii regionale”.
Merită evidenţiată aderarea Iranului, ocazie cu care preşedintele Xi a profitat de ocazie pentru a-şi arăta sprijinul faţă de această ţară pentru “apărarea suveranităţii naţionale şi a demnităţii naţionale” şi pentru “apărarea principiului neamestecului în afacerile interne ale altor ţări, precum şi pentru apărarea în comun a intereselor pe care ţările în curs de dezvoltare le au în comun”.
Pentru China, OCS este încă un instrument de promovare a unei reforme a sistemului de guvernanţă globală care să fie mai în concordanţă cu interesele sale şi cu ceea ce numeşte “multilateralismul adevărat”, spre deosebire de “hegemonismul american”, pe lângă faptul că îi permite să îşi demonstreze “angajamentul” de a juca un rol internaţional mai mare în vremuri de provocări globale în creştere.
La summiturile anterioare Xi Jinping a cerut ţărilor membre să respingă ferm “protecţionismul şi sancţiunile unilaterale”, o referire voalată la Statele Unite.
În 2023, preşedintele chinez a subliniat că membrii OCS trebuie să “se opună oricărei forme de hegemonie” şi a cerut ţărilor membre să depună mai multe “eforturi” pentru a coopera în cadrul macro-proiectului chinez de infrastructură internaţională cunoscut sub numele de Noile Drumuri ale Mătăsii.
China încearcă, de asemenea, să profite de OCS cu scopul de a-şi promova iniţiativele de securitate şi dezvoltare globale pentru a “revitaliza economia globală şi a căuta o dezvoltare mai solidă, ecologică şi echilibrată”, aşa cum a explicat chiar preşedintele Xi Jinping în 2021.
