Din sumarul ediţiei:
Focar de Covid-19 la policlinica din Bender. Cum s-au odihnit în această vară locuitorii regiunii transnistrene? Societatea civilă din stânga Nistrului, problemele ei și relația cu administrația de la Tiraspol. Cum protestează belarușii și mărturii ale unor tineri despre abuzurile forțelor de ordine. Și viziunea Chişinăului în principalele subiecte de la agenda de negocieri cu Tiraspolul, formulată într-un interviu de vicepremiera pentru Reintegrare, Cristina Lesnic.
***
Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
Pregătirea de noul an de învățământ în contextul pandemiei de COVID-19 în școlile românești din stânga Nistrului, dar și în cele din partea dreaptă unde învață elevi din regiunea transnistreană, a fost subiectul unei ședințe comune cu participarea reprezentanților Biroului de reintegrare, a Ministerului Educației și a Misiunii OSCE în Republica Moldova. „Profesorii și elevii vor traversa linia administrativă în baza legitimațiilor de serviciu și a carnetelor de elevi, iar elevii înmatriculați în clasa întâi, ca și părinții sau însoțitorii - în baza unor certificate emise de instituțiile de învățământ”, a spus șeful Biroului de reintegrare, Marian Gherman. Totodată, va fi asigurată și circulația transportului școlar sau privat, în cazul în care părinții își vor aduce pe cont propriu copiii la școală.
Școlile subordonate Tiraspolului vor funcționa în noul an de învățământ în regim mixt – o parte dintre materii, în special matematica, limba maternă, fizica și chimia, se vor preda în sălile de clasă, iar celelalte – în regim on-line.
Administrația de la Tiraspol pregătește un nou dosar penal liderului comuniștilor transnistreni, Oleg Horjan, aflat de doi ani în închisoare pentru organizarea unui protest pașnic. Noile acuzații țin de „jignirea președintelui rmn”: într-un articol de ziar, Horjan a spus că cei care fac parte din administrația transnistreană sunt niște „marionete”. Avocatul lui Horjan spune că acuzația a venit exact în momentul în care politicianul de opoziție putea să ceară eliberarea anticipată, având în vedere că a stat deja în închisoare o treime din termenul stabilit. Atât adepții lui Horjan de la Tiraspol, cât și Chişinăul oficial tratează acest caz drept unul motivat politic. Administrația condusă de Vadim Krasnoselski a crescut în acest an presiunea asupra oponenților din regiunea separatistă în care în toamnă vor avea loc alegeri legislative, iar anul viitor – alegeri așa-zice prezidențiale. Dosarele penale din ultimele luni deschise unor critici ai regimului țin de „extremism”. Cei vizați în aceste dosare preferă să plece de urgență din regiune, însă un activist civic, Ghenadi Ciorba, a fost totuși arestat, fiind acuzat de organizarea unui miting spontan la Râbnița.
Liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, l-a felicitat sâmbătă pe președintele rus Vladimir Putin cu ocazia Zilei drapelului. În mesajul său, Krasnoselski a spus că „pe pământul transnistrean drapelul rusesc este apreciat și respectat”, iar pentru transnistreni acest drapel „a fost și va rămâne simbol al păcii, securității, susținere frățească și stabilite”.
Liderul opoziției ruse, Alexei Navalnîi, a fost transferat la un spital din Berlin. Navalnîi a intrat în comă după ce, potrivit adepților săi, ar fi băut un ceai otrăvit la aeroportul din Tomsk. Alexei Navalnîi a fost adus sâmbătă dimineață la Berlin, la bordul unui avion special, după ce vineri medicii din spitalul siberian Omsk au permis transferul, la solicitarea familiei și aliaților politicianului de 44 de ani. Uniunea Europeană a cerut elucidarea rapidă a cauzelor îmbolnăvirii politicianului rus de opoziție. „Suntem foarte îngrijorați de sănătatea lui Alexei Navalnîi după suspiciunea de otrăvire”, se spune într-o declarație de presă a Nabilei Massrali, purtătoarea de cuvânt a serviciului de acțiune externă al UE. În declarație se mai spune că dacă se confirmă suspiciunea de otrăvire, atunci cei vinovați trebuie trași la răspundere.
Opoziția din Belarus a convocat duminică mari demonstrații unde a cerut din nou demisia președintelui Alexandr Lukașenko. Marșuri de solidaritate cu Belarus au avut loc și în Lituania vecină, unde demonstranții au făcut un lanț uman de la Vilnius până la granița cu Belarus, după modelul lanțului baltic din perioada dinaintea destrămării URSS. Săptămâna trecută autoritățile de la Minsk au deschis anchete penale împotriva liderilor opoziției, acuzându-i de organizarea de adunări neautorizate și alte delicte. Lukașenko a susținut în mai multe rânduri că tulburările din țara sa ar fi provocate de puteri străine, occidentale, și a ordonat desfășurarea de trupe la granița cu Polonia, țară membră în NATO și UE.
Potrivit datelor oficiului ONU pentru drepturile omului, în timpul protestelor din Belarus au murit cel puțin patru persoane, iar soarta a opt oameni rămâne necunoscută. În același timp, organizațiile neguvernamentale din Belarus vorbesc despre cel puțin 80 de oameni dispăruți despre care nu se știe nimic.
Doi corespondenți din Moscova ai postului nostru de radio au fost expulzați din Belarus după ce fuseseră reținuți de poliție la Minsk pe 21 august. Reporterii Iulia Vișnevețkaia și Andrei Kiselev au fost duși la Smolensk, în vestul Rusiei, și li s-a spus că au interdicție de intrare în Belarus pe cinci ani. Într-o declarație de presă, Radio Europa Liberă/ Radio Libertatea a spus că „autoritățile de la Minsk au ignorat constant cererile de acreditare depuse de zeci de jurnaliști ruși, ucraineni și din alte țări pentru a relata despre aceste evenimente de importanță critică”. „Această tactică a furnizat autorităților un pretext cinic pentru arestarea și deportarea... de jurnaliști”, se mai spune în declarație.
De asemenea, autoritățile din Belarus au restricționat accesul la pagina de net a serviciului belarus al Europei Libere și la alte zeci de site-uri, într-un efort de a controla informația pe fondul protestelor post-electorale. Într-o declarație de presă, conducerea EL a spus că decizia din 21 august a Ministerului de Interne de la Minsk este „încă o metodă prin care guvernarea președintelui Lukașenko încearcă să ne împiedice să furnizăm publicului nostru informații critice și să izoleze locuitorii din Belarus”. „Este o parte a blocadei informaționale totale”, se mai spune în declarația Radio Europa Liberă/Radio Libertatea.
***
Policlinica din Bender a devenit focar de Covid-19. 11 cadre medicale au fost testate pozitiv. De la începutul pandemiei în regiunea transnistreană au fost oficial înregistrate 1809 cazuri de îmbolnăvire, iar 59 de persoane au decedat.
Executivul regiunii cumpără pentru toate școlile și grădinițele, în ajunul începerii anului școlar, termometre fără contact și dezinfectanți și elaborează regulamentul de lucru al instituțiilor de învățământ. Școlile vor funcționa în regim mixt – o parte dintre materii, în special matematica, limba maternă, fizica și chimia, se vor preda în sălile de clasă, iar celelalte – în regim on-line. Un accent deosebit se pune pe dotarea școlilor cu internet de mare viteză, deși nu este foarte clar cum se va proceda dacă profesorii sau elevii nu au acces la internet de acasă sau nu au echipamentele necesare.
Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, transmite că șeful comisiei de sănătate din legislativul transnistrean, Serghei Ceban, a declarat că odată cu începerea anului școlar în regiunea transnistreană se așteaptă al doilea val de îmbolnăviri și este posibilă re-impunerea unor restricții. Acesta a anunțat că pentru combaterea Covid-19 de la începutul pandemiei au fost redirecționate 250 de milioane de ruble transnistrene, aproximativ 15,3 milioane dolari, iar noul val va aduce și o creștere și mai mare a cheltuielilor.
Și chiar dacă vorbește despre pericolul celui de al doilea val, administrația regiunii a decis să ridice restricțiile la circulația în transportul public. Acum vor putea circula toți doritorii, chiar dacă anumite categorii vor avea intervale de timp limitate. Dimineața până la 8.30 și seara de la 16.00 la 18.00 vor circula cu troleibuzele doar oamenii care au un certificat de la serviciu. Părinții care muncesc pot lua cu ei copiii pe care îi duc la școală sau grădiniță. În restul timpului pot merge cu troleibuzul toți doritorii, dar cu purtarea obligatorie a măștilor. Se va circula doar pe scaune, transportarea pasagerilor în picioare este interzisă.
***
Vara și perioada concediilor se apropie de sfârșit. Corespondenții noștri i-au întrebat pe oamenii întâlniți în stradă la Tiraspol și Bender cum și-au petrecut concediile, în condițiile în care din cauza carantinei practic nu au putut ieși din regiune în această vară.
Vox:
- Pescuit pe malul Nistrului, acasă, chestiuni de-ale casei care pot fi soluționate în concediu – totul a fost bine, nu am avut niciun fel de disconfort.
- Nu am fost nicăieri din cauza carantinei. Evident că mi-aș fi dorit foarte mult. În cercul meu de prieteni sunt multe mămici cu copii mici și la toate e aceeași situație – din cauza carantinei nu au prea putut merge nicăieri.
- Am stat acasă toată ziua. Din cauza acestui virus nu prea avem dispoziție și stăm acasă.
- Am avut concediu, în concediu am făcut cred că toate treburile de pe lângă casă pe care nu le-am reușit cât trebuia să mergem la serviciu. Am cusut, am făcut și ordine, și un pic de reparație, și conserve pentru iarnă. Încă nu le-am făcut pe toate, dar căpșuna și zmeura deja este.
- Am stat acasă, nu am mers nicăieri pentru că a fost carantină. Sper că degrabă se va ridica și vom merge la grădiniță și la școală. Da, noi am vrut să mergem să ne odihnim dar nu am reușit, așa că ne-am odihnit la bunica.
***
Europa Liberă: Într-o săptămână regiunea transnistreană va marca cu mare fast 30 de ani de la autoproclamarea secesiunii de Republica Moldova. Enclava separatistă din stânga Nistrului și-a proclamat independența pe 2 septembrie 1990 și până acum nu a fost recunoscută de niciun stat, nici măcar de Rusia care are în continuare trupe pe acest teritoriu, un depozit cu 20 de mii de tone de armament învechit, investiții în domenii strategice și oameni fideli care controlează puterea. Exodul masiv al oamenilor apți de muncă a dus la îmbătrânirea regiunii, dar și la pauperizarea populației rămase. Cu un deficit bugetar anual de peste 50 la sută, regiunea supraviețuiește inclusiv din contul faptul că nu plătește pentru gazele rusești consumate, iar datoria, de peste 7 miliarde de dolari, este pusă pe seama Republicii Moldova.
În acest an, economia regiunii separatiste a fost puternic afectată de criza sanitară, iar responsabili de la Tiraspol declarau la începutul verii că gaura la buget este atât de mare încât bani de salarii mai erau doar până în toamnă.
Aceste probleme nu au împiedicat însă administrația transnistreană să pregătească marcarea cu fast a aniversării a 30 de ani de independență a așa-numitei republici moldovenești nistrene. O paradă de proporții va avea loc în centrul Tiraspolului, cu participarea tehnicii militare din dotarea armatei transnistrene, dar și a Grupului operativ de trupe ruse staționat în stânga Nistrului. La paradă vor participa peste 1200 de militari și 150 de unități de tehnică grea.
***
Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, a stat de vorbă cu Evgheni Dunaev, președintele Centrului Apriori, una dintre organizațiile neguvernamentale cele mai vechi și mai cunoscute din regiunea transnistreană.
Centrul Apriori a denunțat în ultimii ani numeroase încercări ale administrației de la Tiraspol de a limita sau chiar de a-i închide activitatea, ultimele incidente ținând de așa-numita lege a agenților străini și de legea extremismului, ambele adoptate pe model rusesc. Juriștii și activiștii Centrului Apriori au declarat că aceste legi sunt făcute pentru a elimina din viața publică vocile incomode și contestatarii actualului regim de la Tiraspol. Corespondentul nostru l-a întrebat pentru început pe Evgheni Dunaev care este în prezent relația dintre putere și organizațiile neguvernamentale din regiunea transnistreană.
Evgheni Dunaev: „Trebuie să precizez că eu sunt președinte al organizației în ultimii patru ani. Și dacă e să vorbesc din ceea ce știu de la predecesorii mei, dar și din experiența ultimilor ani, pot spune că înainte cei de la putere nu ne împiedicau prea mult să lucrăm și în principiu nu aplicau presiuni dure împotriva noastră – am în vedere acum 12 ani când a apărut organizația. Pentru că despre anii 1990 mi s-au povestit istorii de la care te cam strânge în spate.
Organizația noastră a crescut, s-a dezvoltat treptat, pe măsură ce creșteau capacitățile și competențele membrilor. Acum există o tensiune, dar trebuie să înțelegem că și organizația, pe măsură ce se dezvolta, devenea tot mai complexă în activitățile ei și probabil că și calitatea comunicării cu statul devenea mai complexă și plină de conținut. Iată de ce este mai greu de separat lucrurile – nu este clar dacă situația chiar a devenit mai proastă, sau dacă cerințele noastre față de organele puterii au devenit mai mari și mai apăsate. Totuși, ca să răspund la întrebare mai simplu, pot spune că situația mai degrabă s-a înrăutățit în ultimii ani, cred că începând cam de la mijlocul mandatului lui Evgheni Șevciuk.”
Europa Liberă: Cum s-a schimbat societatea civilă în acest timp? Ce s-a întâmplat pe acest segment?
Evgheni Dunaev: „Impresia mea este, și aici mi-e greu să fac referire la date precise, este mai degrabă percepția mea; deci, impresia mea este că societatea civilă slăbește în ultimul timp. Și sunt câțiva factori, pot vorbi despre cel puțin doi.
Primul ține de faptul că ideea existenței statului nostru este discreditată tot mai mult și mai mult, discreditată de comportamentul celor de la putere. Pe de altă parte, este incorect să spunem că avem puterea pusă separat și societatea – separat.
O altă problemă este că pleacă tot mai mulți tinerii și acest lucru slăbește foarte mult și societatea civilă, și în general nivelul de profesionalism al oricărui tip de activitate.
Iată de ce este o situație cu două tăișuri și nu știu dacă poate fi acuzată doar o parte, pentru că noi singuri suntem vinovați, dacă e să o iei așa, pentru ceea ce se întâmplă. Pe de altă parte însă, procesele migraționale sunt destul de naturale și firești.”
Europa Liberă: Cum vedeți viitorul regiunii transnistrene, având în vedere tendințele din societate pe care le urmărim în prezent?
Evgheni Dunaev: „Eu cred că voi răspunde ușor neașteptat la această întrebare. Impresia mea este că, formulată în felul acesta, întrebarea își pierde treptat din actualitate. Și cred că este bine așa. Am în vedere că, de fapt, nu mai are importanță ce va fi cu statul. Pentru că statul este un instrument. La fel cum și organizațiile neguvernamentale sunt un instrument. Dacă el nu-și îndeplinește funcțiile, atunci dispare sau degradează. Sau se reformează, dacă este măcar un pic viabil. Iată de ce nu oamenii sunt pentru stat, ci statul pentru oameni.
Așa că viitorul statului poate fi bun dacă s-ar crea condiții, dacă societatea s-ar dezvolta și oamenii s-ar auto-realiza. Și eu cred că o astfel de evoluție ar fi în avantajul și al societății, și al oamenilor ca indivizi separați. Este un lucru pe care îl promovez activ, inclusiv prin propriul meu exemplu – faptul că activismul civic și poziția activă în societate influențează foarte pozitiv personalitatea, o formează și este un element de educație foarte bun. Este ca o dezvoltare a eu-lui superior, cu beneficii pentru societate. Adică interacțiunea cu societatea din jur este un element important al afirmării personale, al înțelegerii propriei persoane și al autorealizării.
Iată de ce acest proces este foarte important și teoretic ar trebui să ducă în orice caz la o îmbunătățire a societății. Și astfel, statul ar putea fi mai bun dacă am avea mai mulți astfel de oameni care să învețe și să investească efortul în dezvoltarea statului. Atunci statul va deveni mai bun, societatea va deveni mai bună. Da, unii oameni oricum vor decide să plece. Care va fi balanța și cu ce se va termina totul – e greu de spus. Dar, cel mai probabil, fiecare se va dezvolta în ritmul lui. În mare, important este ca oamenii să fie fericiți, mai important decât să existe un stat sau o anumită construcție statală. Vedeți că și Uniunea Sovietică s-a destrămat, iar oamenii continuă să trăiască. Unii regretă statul care s-a destrămat, alții nu prea - și nu asta le determină de fapt viața de zi cu zi. Mie în general mi se pare că pentru tineri acest concept de statalism își pierde din semnificație, eu tot mai rar îl întâlnesc printre tineri și impresia mea este că singurii lui purtători adevărați sunt oamenii de peste 60 de ani.”
Europa Liberă: Ce lipsește societății civile actuale din regiunea transnistreană? Ce i-ați dori?
Evgheni Dunaev: „Este un concept foarte subiectiv. Ce îmi lipsește mie în societatea civilă poate fi diferit de ce lipsește majorității populației. Mie de exemplu îmi lipsește o anumită comunicare publică deschisă, mai ales între organizații. Nu avem în general niciun fel de discuții între noi, nemaivorbind despre discuții publice între societatea civilă și autorități.
La noi este foarte puțin dezvoltată critica reciprocă. Noi în general avem o problemă cu atitudinea care există față de orice fel de critică – ideea este percepută imediat ca un conflict. Mie însă mi se pare că abordarea critică ne ajută să luptăm cu problemele și să căutăm împreună soluții. Iar organizațiile de la noi lucrează fiecare pe bucățica lui, dar fac asta foarte discret, nu o fac public. Iar acest caracter public este extrem de important. Pentru că anume comunicarea publică dezvoltă cultura, pentru că devine în felul acesta o experiență comună. Acest gen de experiențe și de dezvoltare lipsește la noi foarte mult, în acest sens avem o stagnare.
Este adevărat că o expunere publică este foarte dificilă și poate fi neplăcută, trebuie confruntate opinii diferite de ale tale, trebuie explicate multe lucruri. E dificil, dar eu cred că anume asta este ceea ce ne lipsește, ca sector neguvernamental.
Ce aș dori societății civile din Transnistria? În primul rând să reușească să păstreze oamenii activi. Pentru că cel mai critic este faptul că tinerii noștri pleacă în afară. Și, în acest sens, cele mai grave nu sunt greșelile pe care le fac organele puterii de la noi; cu adevărat grav este că puterea își permite să facă aceste lucruri pentru că societatea noastră îi permite. Iar societatea permite pentru că nu are resurse. Societatea civilă este partea vizibilă a societății, simbolul ei.”
***
În zilele care au trecut după alegerile prezidențiale din Belarus din 9 august, opinia publică internațională a fost marcată, pe lângă protestele de amploare, de violența și atrocitățile la care au recurs forțele de ordine în raport cu tinerii ridicați de dubele miliției și de OMON de pe străzi. Sute de mărturii de tortură și tratamente degradante, ba chiar violuri și abuzuri inimaginabile, au apărut în spațiul public după ce cei reținuți au început să iasă în libertate. Mulți au putut scăpa de atrocitățile miliției doar luați de ambulanța și duși direct în secțiile de reanimare, iar potrivit datelor oficiului ONU pentru drepturile omului, în timpul protestelor au murit cel puțin patru persoane, iar soarta a opt oameni rămâne necunoscută. În același timp, organizațiile neguvernamentale din Belarus vorbesc despre cel puțin 80 de oameni dispăruți care sunt căutați de rudele lor. Tatiana Ețco a tradus câteva mărturii ale unor tineri din Belarus, consemnate de colegii noștri de la postul de televiziune Current Time.
Au fost bătuți fără milă, amenințați cu moartea sau violul. Deținuții din Minsk care au fost eliberați din secțiile de izolare spun povești de groază despre ce li s-a întâmplat în acele zile.
Alexandra are 20 de ani. A fost reținută în noaptea dintre 10 și 11 august, când se întorcea acasă. A fost bătură dur de către polițiști în timpul reținerii. Apoi, a fost amenințată că va fi violată și îngropată în pădure. Alexandra își amintește în detalii ce a urmat după ce a fost săltată în autospeciala poliției.
Alexandra: Mi-a luat telefonul, m-a obligat să-l deblochez, s-a așezat pe mine și se uita în telefonul meu, în fotografii, practic, în toată corespondența mea, din ce grupuri de pe rețelele sociale fac parte și când a văzut grupul “Ceai cu zmeură” și altele similare de pe Telegram, a scos vaselina din buzunar și mi-a zis: „Știi ce-o să-ți facem acum? O să te violăm!”. Astfel de amenințări au fost pe durata călătoriei. În decurs de 15 minute mi-au repetat că mă vor viola și că mă vor îngropa în pădure. Într-adevăr, a fost un moment când mașina s-a oprit lângă o pădure și a zis: „Ei, hai, pregătește-te!”. Simțeam această frică și eu înțelegeam că de-ar fi cineva să mă salveze. Bine că acolo era un băiat, un bărbat, care a zis: „Nu trebuie. Haideți, pur și simplu, s-o ducem”. Doar asta m-a salvat. Îmi dau seama că aș fi putut, în principiu, să nu mai exist acum, să nu mai fiu aici.
Alexandra are ligamente rupte pe întreg corpul. Așa i-au zis medicii care au examinat-o după eliberare. În momentul filmării acestui interviu, tânăra era în așteptarea cârjelor cu ajutorul cărora s-ar putea deplasa. Alexandra a fost torturată și umilită în penitenciar timp de trei zile.
Alexandra: La intrare era o femeie care lovea peste picioare pentru a se afirma în acest fel sau, pur și simplu, pentru a te schilodi și întreba: „Ce mai faci, cățeao?” Apoi, te punea la zid, te arunca de parcă ai fi fost un obiect oarecare, te obliga să te dezbraci și, când depărtai picioarele la nivelul umerilor, cu mâinile la spate, te bătea și mai crunt. Erau insulte și înjosiri permanente: că am tatuaje și asta înseamnă că sunt o pușcăriașă, că sunt o oaie șomeră care doar stă acasă și că mai bine să nu fac zarvă, pentru că astfel de oameni ca mine trebuie să fie uciși. „Tu ești rușinea acestei țări!”, deși, din contra, eu am ieșit în stradă pentru țară, să spun că-mi iubesc țara, dar se pare că eu sunt o rușine, în viziunea lor. Spuneau că nu sunt demnă să trăiesc și că persoanele ca mine trebuie omorâte, violate, ținute după gratii.
Alexei are 23 de ani și a plecat din izolator cu Ambulanța, în care nici măcar nu era în stare să urce fără ajutorul lucrătorilor medicali.
Alexei Jelifirenka: Colaboratorii au început să taie pantalonii de pe toți, pe rând, de pe unii și lenjeria intimă. Ne băteau. Apoi, întrebau, de exemplu: „Cine este cel mai bun președinte din lume?” Și noi trebuia să răspundem: „Alexandr Grigorievici Lukașenka”. La care ei: „Bravo!” Și apoi, iarăși, ne loveau pe rând. Iată așa ne băteau. Urma altă întrebare, nu-mi mai amintesc: „O să depuneți plângere pentru abuz?” „Nu, nu vom depune”. „Bravo!” Și iarăși ne loveau peste spate, mâini. Îmi amintesc că era acolo și o fată cu mască pe față. Ea tot lovea. Și pe mine m-a lovit. Era blondă.
Alexei arată hematoamele mari și închise la culoare de pe fese și picioare. Spune că, de obicei, corpul lui este rezistent la lovituri, nu se învinețește repede. Spatele arată nu la fel de grav și asta pentru că i-a fost protejat de tricoul gros pe care-l purta.
Alexei Jelifirenka: Ne fugăreau pe coridorul izolatorului. Deja ne mișcam cu dificultate. Toți aveam tălpile dezbătute. Un colaborator s-a uitat la noi și a zis: „Ajunge, luați-i de aici” și deja nu mai era așa dur. Se pare că era un băiat mai compătimitor. Au deschis ușa și ne-a spus să intrăm. Din câte am înțeles, era o încăpere pentru plimbările deținuților, nu avea acoperiș, era o fereastră cu gratii. Camera avea aproximativ șapte metri pe patru și erau acolo 130 de persoane. Toți stăteau în picioare. Sigur că puteai să te așezi. Cineva se chinuia să doarmă pe betonul rece, gol. Mâncare nici de-un fel nu dădeau. Aduceau din când în când apă, cu găleata, așa, pur și simplu, și toți beau direct din găleata de plastic. Noaptea se auzeau țipete, câinii lătrau, poate, pentru a acoperi cumva aceste țipete.
Sora mai mare a lui Alexei, Aliona, stă așezată în dreapta fratelui în timpul interviului. Ea este fostă angajată a serviciilor de forță. A activat inclusiv în cadrul aparatului central al afacerilor interne.
Aliona Șpanico: Dacă sincer, nu mi-aș fi putut imagina așa sălbăticie nici în coșmaruri. De altfel, ei se simt de nepedepsit sau, nici nu știu, sunt nebuni, nu cunosc legea, nu înțeleg ce pedeapsă riscă pentru acțiunile lor. Ei riscă, în funcție de acuzațiile aduse, dar vorbim deja de tortură, de la închisoare pe viață până la pedeapsa cu moartea.
În jur de 7000 de persoane au fost reținute în timpul protestelor din Belarus. Potrivit oficialilor, 40 de persoane se află în continuare în arest.
***
Să revenim la problema transnistreană. Viceprim-ministra pentru reintegrare, Cristina Lesnic, a vorbit într-un interviu acordat Valentinei Ursu despre problemele cuprinse în pachetul Berlin Plus, dar și despre felul în care a afectat relația dintre Chişinău și Tiraspol instalarea unilaterală a posturilor transnistrene în Zona de securitate.
Cristina Lesnic: „Eu numesc acest lucru ca o autoizolare a regiunii transnistrene sub pretextul pandemiei, pentru că, dacă vorbim în esență, în aceste puncte de control nu se regăsesc medici, personal medical sau persoane care să aibă atribuții de a înțelege că sunt posturi de carantină.
La ziua de astăzi, noi avem 12 posturi ilegale instalate pe perioada pandemică, încerc să aduc o claritate, pentru că nu sunt doar posturile celea care au fost stabilite conform acordului din 1992, dar sunt posturi care au fost instalate în Zona de Securitate pe perioada pandemică.
Europa Liberă: Experții spun că totuși e un scop politic pe care îl urmărește Tiraspolul și nu au nimic cu criza sanitară aceste 12 posturi rămase din cele 37.
Cristina Lesnic: „Întotdeauna au existat provocări din partea Tiraspolului. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Este adevărat că concentrația noastră la etapa actuală a fost afectată de concentrarea pe subiectul legat de libera circulație, de Zona de Securitate, deci eforturi care au reclamat mai multă atenție din partea autorităților de la Chișinău.”
Europa Liberă: Câți cetățeni din stânga Nistrului au cetățenia Republicii Moldova?
Cristina Lesnic: „Conform datelor Agenției Servicii Publice (ASP), sunt în jur de 350 de mii de persoane. Și avem aproximativ 18 mii de persoane care sunt asigurate medical cu polițele de stat ale Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Revenim la pachetul „Berlin plus” și haideți să vedem, totuși s-au făcut cedări din partea Chișinăului sau nu? În primul rând, plăcuțele de înmatriculare astăzi mai dau bătăi de cap?
Cristina Lesnic: „Cu plăcuțele de înmatriculare noi avem o statistică ce demonstrează că e pe principiul benevol. Persoanele care domiciliază în regiunea transnistreană se pot adresa la cele două puncte – Râbnița sau Tiraspol – , unde sunt reprezentanții Agenției Servicii Publice pentru a și le înmatricula. Și doi la mână, conducătorul, posesorul sau persoana care are acte de comodat poate fi identificat la mijlocul de transport cu care se deplasează în regiunea transnistreană sau în Chișinău. De ce menționez acest avantaj? Pentru că toată lumea cunoaște că cei care conduc astăzi mijloacele de transport cu plăcuțe transnistrene, din păcate, nu pot fi identificați în cazul unui accident rutier, dacă nu rămân la fața locului. Plus la aceasta, în sistemele de videomonitorizare aceste persoane fiind depistate la o încălcare nu pot fi identificate și să li se aplice amenzile corespunzătoare.
Deci, noi avem o situație în care acest mijloc de a le oferi reînmatricularea în Râbnița și Tiraspol reprezintă o soluție pentru cetățenii care locuiesc acolo și pentru a se deplasa sau beneficia de libera circulație.”
Europa Liberă: Problema telecomunicațiilor până unde s-a ajuns cu rezolvarea ei?
Cristina Lesnic: „Este un subiect foarte complex, deja de doi ani de zile avem discuții, negocieri, cred că peste 45 de ședințe. Există multe pretenții din partea Tiraspolului. Condițiile Chișinăului sunt foarte clare: orice persoană care dorește să devină operator trebuie să respecte legislația Republicii Moldova. Mă refer și la capitolul legat de notificare, și la capitolul legat de drepturi și obligații, inclusiv la legislația ce ține de securitatea statului și protecția datelor cu caracter personal. Deci, operatorul de telefonie trebuie să corespundă cadrului legal al Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Situația școlilor cu predare în grafie latină, Chișinăul zice că s-a reușit să obțină, cel puțin, ca procesul educațional să decurgă în condiții normale, dar din discuții cu directorii celor opt școli din stânga Nistrului aflăm că mai au o sumedenie de probleme și, în primul rând, problemele pornesc de la sediile pe care le închiriază pentru ca procesul de studii să aibă loc. Dl Iovcev, de exemplu, directorul Liceului Lucian Blaga de la Tiraspol, spunea că sediul liceului datează din 1950.
Cristina Lesnic: „Întotdeauna am fost adepta ideii că educația trebuie să fie exclusă din contextul politic. Cele opt școli cu predare în limba română au beneficiat, din momentul în care s-a instalat situația de urgență, de asistența integrală a Biroului politici de reintegrare. Eu am solicitat personal ca la fiecare vizită pe malul drept OSCE-ul să fie prezent pentru a monitoriza situația, eu am insistat ca libera circulație pentru acești profesori să fie necondiționată și sustenabilă, iar acum dacă ajungem la subiectul legat de chirii, școli și alte procese, pe lângă procesul „5+2”, acele decizii protocolare care au fost semnate, noi avem și decizii CEDO de condamnare.
Potrivit jurisprudenței CEDO, Republica Moldova nu a fost considerată vinovată pe această speță și își menține obligațiile sale pozitive în raport cu aceste școli. În fiecare an pentru aceste școli din Programul de reintegrare a țării sunt alocate 100 de mii de lei. Dar este adevărat că rămâne încă o problemă legată de clădirile instituțiilor de învățământ. Eu aș face apel mai mult să ne gândim și la câți elevi învață în aceste instituții de învățământ, pentru că noi trebuie să ne îngrijim să stimulăm copiii ca să vină la școlile cu predare în limba română și aceste școli cu predare în limba română să-și mențină un număr de elevi la care să le ofere servicii și să atragă elevii să vină în aceste școli cu predare în limba română.
Dar nu este unicul subiect legat de școli, pentru că pe malul drept al Nistrului studiază copii și predau profesori din regiunea transnistreană. Și am să vă dau un exemplu: am fost recent în orașul Rezina, unde am avut posibilitate să vorbesc cu directorul de școală în care într-adevăr sunt copii care vin să se pregătească pentru studii pentru Bacalaureat și ei acceptă să vină să studieze pe malul drept al Nistrului pentru o diplomă de Bacalaureat. Deci, eu aș merge mai departe decât doar sediile liceelor noastre...”
Europa Liberă: Problema bancară nu e inclusă în pachetul „Berlin plus”, dar e o problemă foarte discutată și se înțelege că Tiraspolul și aici ar căuta niște detalii care să-l avantajeze. Ce decizie poate să aprobe Chișinăul în soluționarea problemei bancare?
Problema bancară nu este doar o activitate economică, este o activitate și de securitate...
Cristina Lesnic: „Problema bancară nu este doar o activitate economică, este o activitate și de securitate. Există hotărârea guvernului din anul 2005, care prevede expres care sunt activitățile pe care poate să le desfășoare agenții economici din regiunea transnistreană. În primul rând, să fie înregistrat la Agenția de Servicii Publice și, în al doilea rând, poate desfășura trei tipuri de activitate: export-import, activități ce țin de serviciile de telecomunicații și de transport. Deci, dacă observați, domeniul bancar nu este inclus.
Din anul 1995 este o decizie protocolară care prevede circulația leului în regiunea transnistreană, lucru care, de fapt, nu este susținut de către Tiraspol. Dar toate tranzacțiile economice care se fac pe teritoriul Republicii Moldova trebuie să fie făcute în moneda națională, în lei. Acest lucru este unul pe care îl promovează Chișinăul și există o anumită rezistență din partea Tiraspolului.
În ceea ce ține de accesul agenților economici la conturile bancare sau deschiderea conturilor bancare, trebuie să înțelegem că evoluția legislației bancare la etapa actuală este una foarte rigidă din circumstanțele care au avut loc în Republica Moldova și acele rigori care au fost stabilite și corespund standardelor internaționale de prevenire și spălare a banilor, de tranzacții suspecte, inclusiv de conformare a agentului economic la verificările corespunzătoare, reprezintă un set de cerințe legale cărora trebuie să le corespundă inclusiv agenții economici din regiunea transnistreană.
Pe de altă parte, băncile comerciale din Republica Moldova au o anumită autonomie și își stabilesc singure clienții lor. Deci, aici intervenția statului trebuie să fie una foarte sensibilă și trebuie să fie o separare a ceea ce face guvernul de ceea ce au dreptul să facă băncile comerciale. Cerințele pentru agenții economici din regiunea transnistreană trebuie să corespundă noilor rigori stabilite prin legislația Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Un alt aspect – retragerea armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. După această explozie care a avut loc Beirut, s-a amintit că și la Cobasna sunt depozitate muniții în cantități foarte mari și ele prezintă un pericol nu doar pentru Republica Moldova, dar în general pentru această regiune. Ați mai reacționat?
Cristina Lesnic: „Orice muniție care deja nu mai este, potrivit termenului, activă se poate comporta foarte diferit, destul de riscant. Pe de altă parte, este necesar să existe o monitorizare și o evaluare la nivel internațional a situației și conținutului depozitului de muniții de la Cobasna.”
Europa Liberă: Sunteți negociator-șef și nu ați ajuns acolo.
Cristina Lesnic: „Eu nu am ajuns acolo niciodată și nu cred că cineva din colegii mei au fost acolo vreodată și nici OSCE...”
Europa Liberă: Și credeți că e sănătos acest lucru?
Cristina Lesnic: „Nu, nu este sănătos! E un subiect de securitate și atunci serviciile competente ar trebui să fie cooptate în acest proces.
Pe de altă parte, nu este doar problema legată de depozit, sunt și discuțiile care țin de transportarea munițiilor câteodată și care sunt incidente care sunt fixate și raportate, pentru că eu întotdeauna am zic colegilor de la Misiunea OSCE și am să reiterez această poziție: nu este îndeajuns doar să fie fixate incidentele în Zona de Securitate de transportare. Potrivit documentului din 2014, care stabilește cooperarea Misiunii OSCE cu Comisia Unificată de Control, pentru fiecare incident trebuie să existe o investigație cu rezultate și recomandări, negru pe alb scris: este fixat, dar există o investigație cu rezultate concrete.”
Aici e Radio Europa Liberă
