„Ich bin ein Berliner” și „Aș vota «DA» pentru Unire”
de Mihai Gribincea
Opinii„Ich bin ein Berliner” și „Aș vota «DA» pentru Unire”. O propoziție rostită la timp poate schimba cursul istoriei. În 1963, John F. Kennedy a delegitimat Zidul Berlinului printr-o singură frază. În 1987, Ronald Reagan a cerut explicit demolarea lui. Astăzi, declarația Maia Sandu despre Unire readuce Prutul în centrul unei dezbateri pe care Moscova și guvernările pro-ruse de la Chișinău au încercat, decenii la rând să o înghețe.
O propoziție rostită la timp poate schimba cursul istoriei. În 1963, John F. Kennedy a delegitimat Zidul Berlinului printr-o singură frază. În 1987, Ronald Reagan a cerut explicit demolarea lui. Astăzi, declarația Maia Sandu despre Unire readuce Prutul în centrul unei dezbateri pe care Moscova și guvernările pro-ruse de la Chișinău au încercat, decenii la rând, să o înghețe.
Cum a fost reflectat acest moment în presa internațională și de ce reacțiile spun, de fapt, mai mult decât pare la prima vedere?
Istoria nu se făurește întotdeauna prin tratate, referendumuri sau hărți redesenate. Uneori, începe cu o propoziție rostită la timp. Un exemplu clasic este discursul memorabil al președintelui american John F. Kennedy, rostit la Berlin, în 1963, în plin Război Rece. Atunci, în fața Zidului care părea etern și de neclintit, Kennedy nu a anunțat nicio reunificare și nu a promis nicio intervenție. A spus doar: „Ich bin ein Berliner.”
Acea propoziție nu a avut valoare juridică, dar a avut valoare istorică. A delegitimat ideea că divizarea Germaniei este definitivă, a subminat narativul sovietic al „ordinii ireversibile” și a readus reunificarea germană în orizontul posibilului. Zidul Berlinului a mai rezistat încă 26 de ani, dar după 1963 nu a mai fost niciodată invincibil.
Într-un registru diferit, păstrând proporțiile personalităților politice și ale declarațiilor, dar într-o logică istorică asemănătoare, trebuie citită și declarația președintei Republicii Moldova, Maia Sandu, potrivit căreia ar vota „DA” la un eventual referendum privind reunificarea cu România.
Declarația a produs un ecou internațional rar pentru un subiect considerat până recent „sensibil” sauscos din agenda publică. Fără a anunța un proiect politic concret, afirmația a reușit să readucă chestiunea Unirii Republicii Moldova cu România în spațiul legitim al dezbaterii europene, provocând reacții divergente: analiză calmă în Occident, isterie politică la Moscova, prudență instituțională la București și mobilizare simbolică în mediile unioniste.
Presa internațională: Unirea, din tabu regional în ipoteză geopoliticăPublicațiile occidentale precum Deutsche Welle, Politico, BBC, BNE Intellinews, cotidianul grec I Efimerida sau cotidianul turc Milliyet au tratat declarația Maiei Sandu preponderent în cheie geopolitică.
Toate relatările din mijloacele de informare în masă menționate au următoarele elemente comune: subliniază vulnerabilitatea Republicii Moldova ca stat mic, aflat sub presiune militară, informațională și politică din partea Rusiei; fac distincție clară dintre opinia personală a președintei și lipsa unui mandat popular pentru un proiect unionist; subliniază faptul că sprijinul popular majoritar este pentru integrarea europeană, nu pentru unirea imediată; Transnistria este menționată ca obstacol major și nerezolvat în calea Unirii.
Pe scurt, Unirea nu este prezentată ca un proiect iminent, ci ca o ipoteză de securitate, discutată sobru în contextul războiului hibrid dus de Federația Rusă la periferia Uniunii Europene.
Moscova și Coloana a cincea din Moldova: isterie, penalizare și delegitimare
În contrast puternic, agenția rusă TASS și politicieni asociați Kremlinului de la Chișinău (Partidul Socialist, Partidul Comunist, Ilan Șor, Mark Tkaciuk, Vlad Bătrâncea etc.) califică declarația drept „trădare de patrie”, „lichidare a statalității” și „încălcare a Constituției”, cerând anchete penale și demisia președintei.Mai mult, TASS reia tezele clasice ale propagandei ruse: contestarea legitimității istorice a Unirii din 1918; prezentarea României ca stat agresiv; ignorarea caracterului democratic al unui eventual referendum; asocierea orientării pro-europene cu „separatismul” și „dezintegrarea statală”.
Această reacție nu este una de fond, ci una de control narativ. Rusia nu se teme de un referendum care nici măcar nu se preconizează, ci de normalizarea discursului unionist. Atâta timp cât Unirea este stigmatizată drept extremism, ea poate fi controlată. În momentul în care este rostită public de un șef de stat ca opțiune legitimă, întregul edificiu propagandistic se clatină.Retorica penală și violentă a Moscovei și a sateliților săi politici din Chișinău confirmă, paradoxal, teza de fond a Maiei Sandu: fragilitatea statalității și a democrației moldovenești sub presiunea unui imperiu care nu acceptă dezbaterea, ci doar supunerea.
Bucureștiul și mediile unioniste: susținere, prudență și tensiunea dintre istorie și procedurăLa București, reacțiile liderilor politici și ale mass-mediei au fost preponderent favorabile, dar prudente. Mesajul oficial este bine cunoscut: România respectă suveranitatea Republicii Moldova, este pregătită să discute reunificarea, dar inițiativa trebuie să vină de la Chișinău, pe baza unei voințe democratice exprimate (a se vedea declarațiile consilierului prezidențial Eugen Tomac).
Această poziție este corectă juridic, dar limitativă din perspectivă istorică. Ea riscă să transforme Unirea într-un dosar pasiv, dependent de o „majoritate perfectă” într-o societate marcată de decenii de deznaționalizare, frică și manipulare.În contrast, mediile unioniste din Republica Moldova – organizații civice, tineri, diaspora – au receptat declarația ca pe un moment de adevăr. Poziții precum cea a Ligii Studenților din Basarabia formulează explicit Unirea nu doar ca ideal istoric, ci ca soluție de securitate, integrare europeană și normalitate identitară.
„Zidul berlinez” de pe Prut ce așteaptă să fie demolat
Dacă trupele ruse de ocupație din Transnistria sunt ultimele vestigii militare ale dominației sovietice în Europa de Est, atunci Prutul este ultimul zid care taie pe viu o națiune europeană în două. El a fost transformat în frontieră fără referendumuri și fără consultări populare. A înghițit în apele sale sute de basarabeni care, în timpul foametei din anii 1946–1947, încercau să treacă spre România în căutarea unei bucăți de pâine. Vigilența ostașilor sovietici l-a transformat într-un zid la fel de impenetrabil ca cel berlinez, chiar dacă nu era din beton.
Astăzi, acest zid încă există. Și așteaptă să fie dărâmat.În iunie 1987, în plin proces de restructurare gorbaciovistă (perestroika), președintele Statelor Unite Ronald Reagan a vizitat Republica Federală Germania și a rostit, la Poarta Brandenburg din Berlinul de Vest, un discurs devenit istoric. La acel moment, Zidul Berlinului separa artificial aceeași națiune germană și era prezentat de propaganda sovietică drept o „realitate definitivă” a ordinii postbelice.Reagan a contestat frontal această pretenție de ireversibilitate. Adresându-se direct liderului sovietic Mihail Gorbaciov, el a cerut explicit demolarea zidului: „Mr. Gorbachev, tear down this wall!” Nu era un apel simbolic, ci o provocare politică directă la adresa legitimității unei frontiere impuse prin forță și menținute prin coerciție.Zidul Berlinului nu a căzut atunci. Dar, după 1987, a încetat să mai fie tratat ca o fatalitate istorică. Doi ani mai târziu, în 1989, el s-a prăbușit, iar națiunea germană s-a reunificat.
Prutul — zidul ridicat de URSS după 1944 între românii de pe cele două maluri — nu a trecut încă printr-un moment echivalent de contestare publică la nivel înalt. Nu pentru că ar fi mai legitim decât Zidul Berlinului, ci pentru că frica, prudența diplomatică și propaganda au înlocuit dezbaterea morală.
Din această perspectivă, declarația președintei Republicii Moldova Maia Sandu, potrivit căreia ar vota „DA” la un eventual referendum pentru reunificarea cu România, nu cere demolarea zidului. Dar face primul pas indispensabil: afirmă public că această frontieră nu este un destin imuabil.
Iar în istorie, zidurile nu încep să cadă atunci când sunt lovite, ci atunci când încetează să mai fie acceptate ca firești.