‘sindromul surorii mari’ chiar există!

Milenialii, cei născuți între 1981 și 1996, fac adesea glume online despre „sindromul surorii mai mari”, referindu-se la povara responsabilităților suplimentare pe care le-au simțit în copilărie. Însă, noi cercetări arată că aceste glume ar putea avea un sâmbure de adevăr, confirmând că surorile mai mari au resimțit de multe ori o presiune reală în familie.

Relațiile dintre frați pot fi complexe, rivalitățile dintre frați fiind un eveniment comun, indiferent de mărimea familiei. Cu toate acestea, aceste mici conflicte pot avea efecte pozitive pe termen lung. În mod interesant, cercetările indică faptul că adolescenții care au frați și surori pot avea un risc mai mare de probleme de sănătate mintală. Accentul a fost pus în principal pe provocările cu care se confruntă sora mai mare din familie. Frații de mijloc au stârnit o oarecare simpatie, în timp ce cei mai mici copii sunt adesea adormiți. Milenialii, atunci când își împărtășesc experiențele de educație, exprimă adesea sentimente de neglijare și povara de a avea grijă de frații lor mai mici. Termenul „sindromul surorii mai mari” a fost inventat pentru a descrie acest fenomen. Ce spune un studiu al Universității din California Un studiu recent al Universității din California sugerează că fiicele întâi născute au tendința de a se maturiza mai repede din punct de vedere mental și fizic atunci când mamele lor au sarcini ulterioare. Acest lucru s-ar putea datora stresului pe care îl resimt mamele în timpul sarcinilor ulterioare, ceea ce duce la pubertate timpurie la fiicele întâi născute. Această maturitate accelerată le ajută să își ajute mamele în creșterea fraților mai mici.

Surorile mai mari se simt adesea copleșite de responsabilitatea pentru bunăstarea familiei lor, asemănătoare cu a fi o a doua mamă. În ciuda acestor provocări, studiile au arătat că surorile întâi născute au mai multe șanse de a reuși și de a-și asuma roluri de conducere în comparație cu frații lor.