Un nou regulament european cu privire la limitele admisibile pentru hidrocarburile aromatice provenite din uleiuri de parafină Cantități mari de ulei de măsline grecesc riscă să fie scoase de pe piață odată cu noul regulament european privind limitele admisibile pentru hidrocarburile aromatice provenite din uleiuri de parafină, regulament ce urmează să fie emis în luna septembrie, relatează Kathimerini citat de Rador Radio România. Asociația Fabricilor Grecești de Ulei de Măsline Standardizat (SEVITEL) și Organizația Națională Interprofesională a Uleiului de Măsline (EDOE) solicită Ministerului pentru Dezvoltarea Agricolă din Grecia să informeze producătorii în acest sens pentru a renunța la practicile care cresc prezența hidrocarburilor aromatice în uleiul de măsline pe care îl produc.
Uleiul de măsline cu adaos de substanțe aromatice va fi considerat necomestibil
„Dacă se constată că un ulei de măsline extravirgin conține substanțele respective, acesta nu va mai fi considerat comestibil”, spune Giorgos Oikonomou, directorul general al SEVITEL. Acest lucru înseamnă că producătorul va rămâne pe stoc cu un ulei de măsline care nu va fi considerat doar ”deficitar” și pentru care ar fi de așteptat un preț de 8 euro pe litru (de exemplu), ci cu un ulei pe care va fi obligat să-l vândă ca biodiesel pentru 0,80 euro pe litru. Noul regulament este planificat să fie publicat în septembrie de către Comisia Europeană. A fost înființat un grup de lucru cu participarea Greciei, Italiei, Spaniei, Portugaliei și României care cer prelungirea punerii în aplicare a regulamentului până în 2028, însă nu este deloc sigur că aceste țări vor reuși să întârzie implementarea lui. De altfel, pe lângă uleiul de măsline, regulamentul în cauză va viza și toate celelalte uleiuri precum uleiul de floarea-soarelui, dar și alte substanțe grase folosite în alimentație.
Cum ajung hidrocarburile aromatice în uleiul de măsline? Prezența hidrocarburilor aromatice în uleiurile de măsline se datorează practicilor de recoltare a măslinelor aplicate în principal în sudul Peloponezului, unde, din motive de economie, se realizează și tăierea pomilor concomitent cu momentul recoltării măslinelor. Tăierea se face cu drujbe care sunt lubrifiate pentru a funcționa mai bine, iar reziduuri de lubrifiant ajung în fructe, iar apoi în uleiul de măsline produs. De asemenea, de multe ori sacii de iută în care se pun măslinele în timpul recoltării pentru a fi transportate la presă sunt impregnați cu o substanță chimică pentru a-i face mai tari și impermeabili, iar această substanță trece și în măsline. „Nu se poate promova uleiul de măsline grecesc ca fiind un extract natural din fruct și în același timp să conțină – chiar și în cantitate mică – substanțe chimice străine”, subliniază Giorgos Oikonomou. Pentru această problemă, factorii din domeniu consideră că este necesară cooperarea directă între Ministerul pentru Dezvoltare Agricolă și Alimentație și Autoritatea Elenă pentru Alimentație și Laboratorul pentru analize chimice al statului, pentru monitorizarea unitară a problemei, în paralel cu demersuri realizate prin Reprezentanța permanentă a Greciei la Bruxelles în vederea creării unui front comun cu celelalte țări producătoare de măsline cu privire la necesitatea unor studii suplimentare și stabilirea unor limite admisibile raționale.
