Un medicament al companiei farmaceutice americane Eli Lilly, Mounjaro, obţine o pierdere în greutate mai semnificativă decât best-seller-ul Ozempic al grupului danez Novo Nordisk, conform primului studiu care compară direct eficacitatea acestor două tratamente la pacienţi obezi sau supraponderali, informează AFP, scrie AGERPRES.
Pacienţii care au primit Mounjaro au fost “mai susceptibili de a obţine o pierdere în greutate de 5%, 10% sau 15% şi mai mult”, comparativ cu cei care au luat Ozempic, conform acestui studiu publicat luni în revista JAMA. Iar aceşti pacienţi care au primit Mounjaro “au cunoscut reduceri mai mari în greutate la 3, 6 şi 12 luni”, a adăugat studiul.
În detaliu, pacienţii care au primit Mounjaro au pierdut, spre exemplu, în medie, circa 15% din greutate după un an, comparativ cu aproximativ 8% în cazul Ozempic, conform studiului.Cercetarea a analizat datele a peste 18.000 de adulţi în Statele Unite între mai 2022 – luna în care Mounjaro a fost aprobat – şi septembrie 2023. Fenomenul Ozempic Ozempic a fost aprobat încă din 2017, însă a devenit în ultimii ani un veritabil fenomen, promovat pentru proprietăţile sale de slăbire inclusiv de personalităţi sau pe reţelele sociale. Aceste două tratamente administrate prin injecţii sunt aprobate de autorităţile sanitare pentru tratarea diabetului de tip 2, însă studiul a inclus şi pacienţi care nu prezentau această patologie. Întrucât aceste medicamente şi-au demonstrat eficacitatea în ceea ce priveşte pierderea în greutate în timpul studiilor clinice, ele pot fi prescrise de către medici şi în afara recomandărilor oficiale. În cadrul acestui studiu, circa jumătate dintre pacienţi nu sufereau de diabet de tip 2. Aceştia au beneficiat, de asemenea, de o pierdere în greutate mai mare, din motive care nu sunt încă pe deplin înţelese, conform studiului. Au fost observate efecte secundare, în special gastrointestinale – ocluzie intestinală, pancreatită -, însă acestea nu erau mai frecvente în cazul unuia dintre tratamente în comparaţie cu celălalt. O proporţie mare de pacienţi a întrerupt tratamentul în timpul studiului, care nu precizează dacă această întrerupere a fost urmată de o creştere în greutate, aşa cum a fost raportat de alte studii. Sunt necesare cercetări suplimentare privind motivele acestor întreruperi, inclusiv rolul efectelor secundare sau preţul ridicat al acestor tratamente, conform studiului. Ozempic şi Mounjaro aparţin unei clase de tratamente care imită un hormon intestinal (GLP-1). Aceste medicamente de nouă generaţie, care permit pierderi în greutate mult mai mari decât cele anterioare, aduc speranţă pentru milioane de oameni şi profituri astronomice pentru companiile farmaceutice.
