Potrivit politologului și filosofului rus Alexander Morozov, toate acestea sunt dovezi ale haosului pre-revoluționar din 1917 din capitala rusă.
Iată mai jos analiza completă a lui Alexander Morozov. Merită să o citiți.
Ucrainenii au reușit repede să-i „întoarcă” pe Kadîrov-Prigoțin în favoarea lor. Acum, Kievul dezvoltă ideea: există o divizare la Moscova, Prigojin și criminalii, Kadîrov și cecenii sunt dornici să schimbe cursul războiului și, în general, calcă în picioare armata împreună cu FSB-ul, distrugându-i reputația.
Uite, e haos la Moscova. Și totul se îndreaptă spre 1917.
Asta este ceea ce spune și Ghirkin. El cere înlocuirea comandamentului la toate nivelurile, să începem în sfârșit să luptăm și îi cere lui Putin să iasă în sfârșit din birocrația lui și să iasă în calitate de comandant-șef.
Iar generalul Ivașov – dimpotrivă – cere să nu se adâncească în război, ci să se iasă din el, pentru că, dacă nu se termină acum, va fi o prăbușire masivă.
Și ceea ce este comun aici: îngrijorarea articulată direct de Ghirkin: dacă acest lucru continuă, ucrainenii vor câștiga nu doar „pe câmpul de luptă” (acest lucru poate fi tolerat și apoi recâștigat), ci vor câștiga în detrimentul unei prăbușiri complete a Moscovei însăși în formatul „1917”.
Ucrainenii sunt nerăbdători să reproducă ei înșiși toate acestea.
Putin a lansat un atac masiv cu rachete și a ieșit din nou în fața publicului cu niște comentarii care nu reflectau așteptările nimănui. El se adresează unui public imaginar, inexistent: Ucraina și-a arătat natura teroristă, noi am răspuns, dar acesta este doar un avertisment etc. Toată lumea înțelege că războiul este în plină desfășurare, este în mijlocul pustietății, este o realitate, dar el divaga ceva despre un „avertisment”. Toate acestea sunt total impracticabile.
Ucrainenii controlează complet întregul discurs al acestui război, ei îl modelează. Putin încearcă să se „oglindească” (voi spuneți că noi suntem teroriști, iar noi spunem că ucrainenii sunt teroriști). Dar aceasta este o replică total ratată, nu face decât să întărească această imagine „1917”. Mobilizarea a eșuat („gafă”, a trebuit să recunoască Putin), podul a fost subminat (adică o demonstrație că nu există locuri invulnerabile), lovitura asupra infrastructurii energetice ucrainene nu duce la nimic altceva decât la livrări rapide de sisteme de apărare antiaeriană din SUA și Europa. Armata este pusă destul de clar în situația de „luptăm aici și în spatele nostru sunt trădători”, „la curtea lui Rasputin”.
Interesant este că Sikorski s-a ridicat ieri în Parlamentul European și i s-a adresat lui Putin: ei spun că, uitați-vă la experiența lui Nicolae al II-lea, el și-a recunoscut înfrângerea (în războiul ruso-japonez) și și-a păstrat puterea încă 12 ani, iar dacă ar fi continuat, ar fi avut 1917 imediat. „Gândește-te, vladimir vladimirovici!”, a încheiat Sikorski.
Sugerând că Putin ar trebui să pună capăt acum, mai degrabă decât să ducă problema la o catastrofă.
