Vasile Botnaru stă de vorbă cu istoricul Gheorghe Cojocaru care comentează impactul european al politicilor publice ale noului guvern.
Gheorghe Cojocaru: „La acest sfârșit de an 2021, atât de încordat în plan internațional, rezultatele politicii externe a guvernării Maiei Sandu și Partidului Acțiune și Solidaritate par conforme așteptărilor publice, iar dacă se va avea în vedere dinamica promovării vectorului european, aici s-ar putea vorbi chiar despre anumite realizări, mai ales comparativ cu trecutul apropiat, deși guvernul Gavrilița activează doar de vreo cinci luni încoace. Președinția și Ministerul de Externe, care își împart responsabilitatea politicii externe, par să susțină că, iată, noi vă dăm o politică externă bună, iar voi, adică guvernul și parlamentul, dați-ne o politică internă bună.”
Europa Liberă: Sunt condiții inegale, fiți de acord, și guvernul Gavrilița probabil deja a livrat niște performanțe dacă, iată, auzim că Uniunea Europeană acceptă un dar de Crăciun de 60 de milioane de euro. Totuși, există explicații pentru această diviziune a muncii?
Gheorghe Cojocaru: „Da, explicații se pot găsi. Angajamentul pentru reforme și politica pro-europeană a actualei guvernări au dat deja roade, pentru că au găsit toată deschiderea și tot sprijinul politic și financiar-economic din partea Uniunii Europene. Predictibilitatea politicii externe a Chișinăului este un element indispensabil în relația cu forurile de decizie europene pentru a lucra împreună la un proiect de durată. Dacă mediul extern european este unul propice pentru a încuraja și a ajuta la dezvoltarea Republicii Moldova, mediul intern, marcat de tarele trecutului oligarhic ca și de inerția complexă a prezentului, reacționează neunivoc la intențiile de reformare, adeseori chiar în mod indiferent sau cu totul ostil. Cu toate acestea, schimbarea în bine în plan intern apare ca o miză a politicii externe pentru următorii ani.”
Europa Liberă: Dacă tot insistați pe politica externă a Chișinăului actual, care e net superioară, spun mai mulți observatori, să vă întreb: care ar fi cele mai concludente rezultate ale politicii externe?
Gheorghe Cojocaru: „În linii mari, politica externă a Republicii Moldova se desfășoară pe cele două coordonate tradiționale, între Vest și Est. Dacă cu Occidentul, cu Uniunea Europeană și Statele Unite s-a reușit să se pună bazele unei cooperări strânse, diverse și rezultative, ceea ce s-a materializat printr-un sprijin politic și diplomatic fără precedent, după cum s-a văzut, iată, în cazul recentei crize a gazelor, ca și printr-o serie de acorduri și programe de susținere financiară, în Răsărit, bunele raporturi cu Ucraina sunt în disonanță cu relațiile ambivalente cu Federația Rusă. Totodată, pledoaria pentru un cadru fratern și european de colaborare cu România promite să impulsioneze dinamica relațiilor moldo-române.”
Europa Liberă: Unii spun că asta se va vedea atunci când va intra gazul pe mult râvnita țeavă de la Vest. Președinta Maia Sandu a recunoscut franc, inclusiv la microfonul Europei Libere, că instituțiile de stat nu prea găsesc cadre care să facă față rigorilor anunțate de guvernare. Dvs. cum credeți, în sfera politicii externe, are diplomația moldoveană cadrele necesare pentru a promova interesele și obiectivele majore ale statului?
Gheorghe Cojocaru: „Fără îndoială, la Ministerul de Externe activează o seamă de diplomați competenți, profesioniști desăvârșiți, cu multă experiență și rezultate apreciabile în cariera lor, însă problema cadrelor este una generală, care, probabil, se resimte și în cazul diplomației ce nu duce lipsă de exemple ilustrative în acest sens. Or, în condițiile de astăzi, când se pune accentul pe rentabilizarea politicii externe, exigențele față de cei care se află în prima linie a promovării interesului național ar trebui ridicate la cele mai înalte standarde profesionale și civice.”
