Născută pe 1 iunie 1975, Svetlana Spoială e originară din satul Bulboci, raoinul Soroca. A plecat la studii in Franța in 2000. A absolvit facultatea de limbi străine la Universitatea de Stat din Moldova și a lucrat la Alianța Franceză și la VoxTel.
În Franța, a făcut licența și masteratul (în drept european) la Institutul de Studii Politice din Grenoble. Din 2005 până în 2007, a stat la Paris unde scria teza de doctorat in științe politice în regim de cotutelă la SciencesPo şi USM. Paralel cu studiile sale doctorale, a trecut concursul foarte exigent pentru a integra Școala Națională de Administrație (ENA, Ecole Nationale d'Administration) în Strasbourg și în pofida faptului că a scris mai mult de jumătate de teză, a abandonat-o ca să se poată concentra asupra studiilor sale la ENA. A lucrat la Consiliul Europei. Din 2007 locuiește în Strasbourg și actualmente este președintele unei asociații recunoscute de utilitate publică de către Republica Franceză. E căsătorită şi are doi copiii.
Săptămâna aceasta, 9-14 august 2021, e ca şi viaţa mea: jumătate în Moldova, jumătate în Franţa.
Luni
De puţin mai mult decât doi ani încoace, toate zilele încep la fel. Mă trezesc cu capul în zori şi fac sport. Specific acest lucru aici ca să nu mă repet în începutul fiecărei zile.
Azi e o zi încărcată. Dimineaţa e consacrată unei vizite la Congresul Autorităţilor Locale din Moldova (CALM) pentru a discuta viitoarea colaborare a asociaţiei pe care o prezidez cu această instituţie publică. Discuţiile noastre sunt scurte, clare şi cuprinzătoare. Am stabilit programul, conţinutul şi agenda conlucrării noastre în doi timpi, trei mişcări. Se vede, se simte că sunt persoane în contact direct şi cotidian cu realitatea, persoane de teren : pragmatice şi clarvăzătoare.
La ora prânzului am întrevedere cu o persoană care face parte din proiectul de cercetare și inovare „Modernizarea mecanismelor de guvernare axate pe protecția drepturilor omului”. După ce mi-a prezentat succinct activitatea si scopurile proiectului, am definit modalităţile participării mele în acest proiect. Am discutat la fel despre cum stau lucrurile în Moldova şi care sunt proiecţiile sale pentru viitor.
Am avut o întâlnire şi cu fostele mele colege de la facultatea de limbi străine de la USM. Am petrecut o seară minunată, plină de amintiri frumoase. Ne-am tot povestit vieţile noastre până la o jumătate de noapte. Era atât de târziu că nici taxiurile nu mai erau disponibile.
Marţi
Dimineaţa întreagă e dedicată unor formalităţi administrative inconturnabile, dar necesare.
După amiaza m-am întâlnit cu verişoara mea Maria care mi-a prezentat atelierul de creaţie populară "Meşter Faur". Meşteriţele atelierului confecţionează atâtea lucruri frumoase, uimitoare!
N-am putut să ies de acolo cu mâna goală. Am cumpărat o iie minunată şi cu sufletul plin de admiraţie pentru răbdarea, dedicaţia şi frumuseţea tuturor celor care realizează acele comori.
Miercuri
Este ultima zi înainte de plecarea mea de acasă.
Dimineaţa şi la amiază, m-am întâlnit cu foşti colegi de la Alianța Franceză şi de la VoxTel. Iată ce-mi lipseşte cel mai mult în Franţa... Comunicarea şi împărtăşirea aceloraşi viziuni, idealuri, valori cu compatrioţii pe care-i cunosc de zeci şi zeci de ani.
După amiaza am consacrat-o procurării cadourilor pentru cei care-mi sunt dragi inimii mele şi care mă aşteaptă în Franţa.
Spre seară am publicat un mesaj-concluzie a aflării mele în Moldova pe o reţea de socializare. Iată-l...
"Mâine plec din Moldova şi involuntar fac o totalizare a aflării mele acasă. Sentimentele mele sunt de dublă natură şi se împart în egală măsură între Gratitudine şi Nedumerire.
Dintr-o parte, sunt recunoscătoare şi foarte pozitiv dispusă, deoarece timp de aceste 12 zile în Moldova am avut ocazia să cunosc şi să revăd multe persoane cu năzuinţe, cu proiecte personale şi profesionale de o rară frumuseţe şi precizie.
Pe de altă parte, sunt nedumerită.
Înainte de a reveni în ţară, auzisem de atâtea ori apelurile insistente venind din partea reprezentanţilor noii puteri politice precum că au imperios nevoie de persoane calificate pentru a porni vremurile bune. Le-am propus serviciile mele care, fără falsă modestie, sunt de cea mai înaltă calitate. Rezultatul, după 12 zile de adresări pe căi oficiale şi mai puţin convenţionale, e unul destul de confuz şi deconcertant.
Mă întreb dacă noua putere e sinceră când face astfel de apeluri şi dacă chiar are nevoie de ajutorul celor care au votat-o."
Acest mesaj a stârnit un val de reacţii foarte contradictorii... şi bune şi rele... Cele mai vehemente şi mai dure erau însă cele răutăcioase şi foarte orientate politic. Imediat au urmat şi sfaturi insistente de a mă răzbuna şi tentative de a fi recuperată politic de către oponenţii politici ai PAS.
Doamne, de unde atâta ură, răutate şi lipsă de respect?
Toată seara, am încercat cu chiu cu vai să ignor ceea ce se întâmpla pe acea reţea de socializare şi să-mi orientez toată atenţia în direcţia familiei mele în această ultimă seară înainte de a pleca din ţară.
Joi
Plec. Copiii sunt gata. Bagajele sunt pregătite.
Pe pragul uşii, îmi iau rămas bun de la cele mai scumpe fiinţe în viaţa mea : mămica, surorile mele, o mătuşă.
Cu ochii împăiengeniţi şi un nod în gât, plec.
În drum spre aeroport, primesc un mesaj care mă anunţă că zborul se reţine.
Regret că n-am ştiut acest fapt puţin mai devreme. Altfel, mă duceam repejor şi pe la mormântul tăticului meu. Dar bine... Of!
Zborul a fost linistit. Copiii mei dorm, se joacă. Eu citesc cartea lui Florent Parmentier şi Josette Durrieu "Republica Moldova la răscruce de lumi". Foarte interesantă şi instructivă!
Vineri
Dis-de-dimineaţă plecăm cu toţii la buneii noştri francezi pentru toată ziua. Suntem foarte bucuroşi să ne revedem după aproape două săptămâni. Copiii sunt fericiţi să-şi regvadă verişorii, să se joace şi să facă diferite năzdrăvănii împreună.
Înainte de week-end, pregătesc poezia pe care o voi învăţa pe de rost. E vorba de
"Invictus" de William Ernest Henley
Out of the night that covers me,
Black as the pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.
In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.
Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate :
I am the captain of my soul.
